Vă propunem o scurtă incursiune în modul în care neuroștiințele pot schimba lumea artei și a muzeelor. Ca o sumedenie de alte domenii ale vieții de zi cu zi, nici domeniul artelor nu a rămas străin de influența neuroștiințelor. În mai multe țări, devine din ce în ce mai frecventă colaborarea galeriilor de artă cu neurologi pentru a amenaja spațiile de expoziție astfel încât experiența estetică să fie cât mai bogată. Există chiar și muzee care au un neurolog ca angajat permanent în vederea optimizării spațiilor expoziționale. Având în vedere evoluția recentă a domeniului neuroesteticii, nu este exclus ca, în curând, majoritatea posturilor din domeniul muzeologiei și a curatorialului artistic să necesite, pe lângă cunoștințe de istoria și teoria artei, și cunoștințe de neuroestetică. Dar de ce am avea, în fond, nevoie de neuroestetică în muzeu?

Succesul acesteia în îmbunătățirea experienței estetice se datorează faptului că ea poate desluși trăsăturile neurologice care încurajează receptarea artei. Astfel, neurologii pot trasa niște legități capabile să maximizeze plăcerea estetică. Orice abatere de la ele necesită un mai mare efort de voință și atenție din partea spectatorului, efort ce poate împiedica o experiență estetică autentică și, de asemenea, poate scurta timpul pe care un vizitator îl petrece în muzeu.

Un exemplu simplu este faptul că, pentru ca o experiență estetică să se formeze la nivel neurologic, exponatele trebuie distanțate în așa fel încât în câmpul vizual al spectatorului să intre doar un singur obiect artistic. Dacă lucrurile nu se întâmplă astfel, o parte din neuronii cortexului vizual vor procesa imaginea obiectul asupra căruia este concentrată atenția, însă vor exista și niște neuroni care, în mod inconștient, vor procesa obiectele periferice. Acest lucru conduce la o experiență estetică mixtă și, în cazul în care aglomerarea de obiecte este prea mare, poate chiar împiedica experiența estetică. După cum arată studiile de neuroestetică, nu numai amplasarea exponatelor trebuie luată în calcul, ci și tipul de exponate, pattern-urile vizuale pe care ele le prezintă, coloritul lor și alte elemente de ambianță care, împreună, pot face distincția între o expoziție memorabilă și una comună.

Luând în seamă aceste detalii de amenajare a spațiilor expoziționale propuse de neuroestetică, artiștii contemporani pot aduce un plus expozițiilor lor ce garantează, în medie, un răspuns mai bun din partea publicului, lucru care nu este niciodată demn de trecut cu vederea.

Acest text este făcut pe baza rubricii „Creierul uman și viața de zi cu zi”, realizată de Cornel Moraru la Radio România Cultural, în cadrul emisiunii „Orașul Vorbește”. Mai jos puteți asculta înregistrarea integrală. Audiție plăcută!

Sursă imagine