Legătura dintre geniu și inteligență a fost una dintre primele posibilități sondate de psihologi și, în ultimele decenii, chiar de neurologi, pentru a încerca să dea o definiție științifică geniului. Încă de la începutul secolului al XX-lea, psihologul american Lewis Terman a pus în legătură potențialul de genialitate cu un IQ mai mare de 140. Asta ar însemna că, în medie, unul din 250 de oameni au potențial de genialitate. Dacă și-l actualizează sau nu, asta este altă problemă. Alți cercetători, cum ar fi psihologul american Leta Hollingworth, au impus limite mai restrictive geniului, ridicând ștacheta la o valoare a IQ-ului peste 180. În acest caz, cam unul din două milioane de oameni ar fi genii, lucru ce reduce drastic numărul „potențialelor genii” de pe planetă, însă, cu toate acestea, el ar fi tot mai mare decât ne-am aștepta, numărul de potențiale genii fiind, la ora actuală, în jur de 400 000. Acest lucru intră în contradicție cu datele istorice pe care le avem, unde numărul geniilor nu este nici măcar de ordinul zecilor de mii dacă adunăm laolaltă cei peste 2500 de ani de civilizație europeană.

Mai recent însă, psihologii au observat că există mai multe tipuri de inteligență și că, prin urmare, o testare a inteligenței ar trebui să țină seama de toate aceste tipuri. Spre exemplu, este normal ca  abilitățile unui geniu în matematică sau fizică să difere destul de mult față de cele ale unui geniu artistic. Din această perspectivă, geniul nu ar fi o trăsătură unitară, ci setul de caracteristici ale acestuia ar varia în funcție de domeniu.

Unul dintre cei mai cunoscuți teoreticieni ai inteligențelor multiple este Howard Gardner, un psiholog american care a propus în 1983 un număr de șapte tipuri de inteligență, cărora le-a mai adăugat ulterior încă un tip. Avem, așadar, de-a face cu opt tipuri de inteligență, anume inteligența lingvistică, cea muzicală, cea logico-matematică, cea spațială, cea somatic-chinestezică, cea intra-personală, cea interpersonală și cea naturalistă. Fiecare dintre acestea ar corespunde unui domeniu al genialității, cum ar fi cel retoric, muzical, științific ș.a.m.d.

Cu timpul însă, odată cu răspândirea antropologiei culturale, psihologii și-au dat seama că definiția geniului prin inteligență este într-o mare măsură greșită. Testele de IQ date unor artiști foarte bine înzestrați din societăți primitive au avut rezultate mult sub medie. Explicația acestui lucru este faptul că testele însele sunt constructe culturale și ceea ce noi numim „inteligență” poate să nu fie aplicabilă altor societăți. 

Așa că, în ultimii ani s-a încercat dezvoltarea unor teste speciale pentru a găsi potențialul de genialitate, diferite de testele pentru inteligență. Din păcate, o astfel de încercare are sorți foarte mici de izbândă deoarece, pentru a putea testa genialitatea, trebuie să o standardizăm, să o definim, să o prindem în determinații conceptuale, adică să o transformăm tocmai în opusul ei. Aceasta este cea mai sigură cale de a scăpa fenomenul printre degete. Se întâmplă astfel deoarece geniul nu este doar un om care are capacitatea de a combina idei cât mai bine, ci acela care are capacitatea de a găsi idei noi, la care nimeni nu s-a gândit și care, din perspectiva simțului comun pot fi paradoxale.

De aceea, trebuie să facem o distincție netă între inteligență și geniu, pe de o parte și între geniu și creativitate, pe de alta. Prima dintre aceste diferențe constă în faptul că inteligența ține de mai degrabă de capacitatea de a face legături între idei predisponibile, pe când geniul este capacitatea de a crea ceva nou, noutate ce vine adesea în contradicție cu restul ideilor epocii. Cu alte cuvinte, inteligența este o combinatorică de idei care, deși poate fi originală și inovatoare, nu iese din limitele viziunii despre lume a unei anumite epoci, pe când geniul este tocmai acea capacitate de a produce idei noi care, prin conținutul lor, revoluționează lumea în care trăim. Cele două nu pot fi confundate, la fel cum nu poate fi confundat geniul cu creativitatea, distincție de care ne vom ocupa în episodul următor.

Poate fi genialitatea produsă? Diferența dintre geniu și creativitate
Cum a apărut cultul geniului într-o societate preponderent raționalistă precum cea occidentală?