Legătura dintre genialitate și nebunie este o constantă a gândirii occidentale. Încă de la Platon, auzim vorbindu-se despre inspirație ca despre un fel de „nebunie divină”. În Renaștere, când artele încep să revină în prim planul vieții culturale după o lungă perioadă în care au fost subordonate religiei, apare din nou ideea că nebunia trebuie elogiată ca „răsad al faptelor bune, științelor și artelor” la Erasmus din Rotterdam în celebrul său „Elogiu al nebuniei”. Avansând către Modernitate, la Arthur Schopenhauer, găsim, in nuce, ideea care este cercetată de mai bine de 40 de ani de neurologi cu ajutorul tehnicii moderne de imagerie cerebrală, anume ideea că geniul suferă simptomele unor condiții neuropsihologice pe care astăzi le numim „bipolaritate” și „depresie”. De aceea, merită să ne întrebăm dacă nu cumva avem de-a face cu un mit vechi de când civilizația europeană sau există motive științifice pentru care ne putem baza pe legătura dintre nebunie și geniu.

Răspunsul scurt ar fi acela că avem de-a face cu un mit, dar, ca orice mit care se respectă, el ascunde un sâmbure de adevăr. Pentru a găsi acest sâmbure, trebuie să nuanțăm puțin discuția. Pe de o parte, avem de-a face cu un mit pentru că nu se poate demonstra o legătură necesară între genialitate și diversele condiții neuropsihologice care sunt vehiculate de oamenii de știință. Cu alte cuvinte, există destui de artiști perfect normali, cu funcțiile neuro-chimice bine reglate și care nu manifestă simptome de tulburări psihice. Pe de altă parte însă, este adevărat că ocurența anumitor tulburări psihice și condiții neurologice este mai ridicată în rândul artiștilor decât în rândul oamenilor de rând. Printre aceste tulburări se numără

  • Depresia
  • Bipolaritatea – care se manifestă prin modificări rapide și radicale ale dispoziției afective
  • Sindromul Aspenger – care se manifestă prin dificultate sporită în comunicarea interpersonală, lipsa abilităților de socializare și dificultăți în exprimarea verbală. S-a dovedit că acest sindrom este răspândit în special în rândul oamenilor de știință, presupunându-se că Isaac Newton și Paul Dirac au suferit de o formă a acestui sindrom.
  • Schizofrenia – care se manifestă în stadiile mai avansate prin halucinații auditive și vizuale, gândire divergentă și aparent incoerentă și episoade depresive radicale.
  • Alzheimer – Mulți artiști par a dezvolta o formă sau alta de Alzheimer, care este una dintre cele mai cumplite boli neuro-degenerative ce afectează neuronii din diverse zone ale creierului, cum ar fi cea pentru memorie, aducând cu sine pierderea unui set de funții esențiale pentru supraviețuire cum ar fi orientarea spațio-temporară, motivația și expresia verbală. În stadiile sale finale sunt afectate din ce în ce mai mult funcțiile fiziologice ale organismului, fapt ce duce, de obicei la moarte.

Deși lista de condiții neurologice și tulburări psihice care au o ocurență mai ridicată la artiști decât la restul populației poate continua, trebuie să spunem că nu este clar dacă dezvoltarea acestor tulburări este cauzată de genialitatea însăși sau de stilul de viață dezordonat al omului de geniu. Într-o oarecare măsură, episoadele depresive sunt normale la un artist care, în starea de entuziasm, lucrează zi și noapte la operele sale. Acest efort poate afecta echilibrul de minerale și vitamine din organism, lucru ce poate duce la dezechilibre în reglarea chimică a proceselor neuronale și, în cele din urmă, la depresie. Același argument poate fi dat și în cazul altor tulburări enumerate – cum ar fi episoadele de schizofrenie.

Prin urmare, nu există o legătură necesară între geniu și nebunie, ci doar niște corelații statistice  pe care, cel puțin pentru moment, nu le putem pune în mod exclusiv pe seama înzestrării personale. O sumedenie de alți factori – precum stilul de viață, alimentația, temperamentul sau mediul de viață al artistului – pot duce la dezvoltarea acestor tulburări.

Acest text este făcut pe baza rubricii „Povestea geniului și știința genialității”, realizată de Cornel Moraru, și difuzată pe Radio România Cultural, luni, 27 Noiembrie, în cadrul emisiunii „Știința în cuvinte potrivite”. Mai jos puteți asculta înregistrarea integrală. Audiție plăcută!

Sursă foto

Cum a apărut cultul geniului într-o societate preponderent raționalistă precum cea occidentală?
Conflictul dintre genialitate și moralitate. Ar trebui geniile să aibă derogare de la normele morale?