Trăim într-o epocă în care accentul se pune în special pe relevanța practică a oricărei discipline. De aceea, se ridică întrebări privind rostul studierii majorității disciplinelor tradiționale. Nici filosofia nu a fost ocolită de astfel de discuții deoarece, așa cum am auzit de mai multe ori, filosofia e disciplina aia care se ocupă “cu cărți” și care e mai departe de practica dacât China de România. De obicei, ea e văzută mai degabă ca un studiu al ideilor care nu au nici un rost în viața concretă, iar filosofii sunt văzuți mai degrabă ca niște indivizi morocănoși care stau toată ziua cu nasul în cărți studiind idei abstracte care au prea puține tangențe cu realitatea. Dar haideți să vedem de ce se ocupă filosofii cu idei!

Ideile, la prima vedere par a fi nimic: nu poți pune mâna pe ele, nu le poți atinge, nu le poți mirosi. Dar, departe de a fi simple gânduri abstracte, ne influențează în direct viața. Noi practic trăim într-un mediu de idei care cel mai adesea este toxic, la propriu. Cel mai dramatic exemplu este faptul că, o simplă idee, ideea de libertate, poate determina un om de altfel sănătos clinic din toate punctele de vedere, să se autodetoneze într-un aeroport. Probabil veți spune că libertatea înțeleasă în acel sens fundamental religios este o idee greșita. Dar cu asta tocmai iese în evidență nevoia de a exista niște oameni care să se întrebe dacă ideile abstracte sunt bune sau nu – iar acești oameni sunt de regulă filosofii, care ne pot pune la dispoziție argumente pentru care unele dintre ideile noastre trebuie “scoase la pensie” (și oricât de bine ați crede că stați la capitolul acesta, cu toții avem câteva idei care trebuie scoase la pensie).

Dar să trecem mai departe! Ideile nu prea apar niciodată singure, ci apar legate între ele în diverse raționamente și argumentații. Gândite la modul abstract acestea aparțin domeniului logicii. Dar, dacă  ar fi să ne gândim mai atent, folosim cu toții raționamente atunci când luăm decizii în viața de zi cu zi. Dacă raționamentele noastre sunt greșite, atunci rezultatele cu greu ar putea fi bune. Toate lucrurile se întâmplă cu un motiv, dar acest motiv este cel mai adesea faptul că luăm decizii greșite. Chiar dacă toți putem gândi, nu înseamnă și că putem gândi bine. Dar acest lucru se poate schimba dacă ne acomodăm puțin cu ceea ce filosofii numesc “gândire critică”.

Deciziile luate în mod repetat însă devin automatisme. Iar automatismele se cristalizeaza în ceea ce, de obicei, se numește caracter. Acesta este acel element al personalității noastre pe baza căruia de obicei suntem judecați de alții și de societate în general. Cineva care are un “caracter bun” este văzut ca fiind un om integru, pe când cel care are un “caracter viciat” este văzut ca fiind imoral. Iar acesta este domeniul filosofic al eticii. Deci filosofia ne poate ajuta în efortul de a ne schimba acele trăsături de caracter care mai degrabă ne țin pe loc decât ne ajută să devenim fericiți.

Așadar, miza eticii este, în definiția sa tradițională, aceea de a asigura viața fericită. Ea încearcă să indice acele principii și reguli pornind de la care noi ne putem construi o existență plăcută și, pe cât posibil, lipsită de neplăceri. Pentru aceasta,  trebuie să știm cum să ne analizăm ideile, cum să le legăm în raționamente, cum să luăm decizii și, în fine, reflectăm în general asupra existenței noastre.

Toate acestea fac parte din domeniul filosofiei, așa că ea nu este doar o disciplină academică, ci privește viața noastră în modul cel mai concret. De aceea, este posibil ca, dacă adăugăm puțină filosofie în viața noastră, să putem avea o viață mai fericită, mai liniștită și mai bună.