Limitele artei in societate!

Limitele artei in societate!

Lumea de azi este o lume ultra specializată în care marea masă a populației este complet ignorantă de ceea ce se întâmplă „la vârf”. Și asta nu pentru că informația este „ascunsă” în mod ocult, ci pentru că este prea multă informație pentru a o putea procesa pe toată într-o viață de om. Singurele lucruri pe care le vedem sunt rezultatele acestor eforturi ale specialiștilor. Nu știm ce se întâmplă în laboaratoarele Apple, dar vedem noul tip de IPhone. Nu știm ce se întâmplă într-un laborator de chimie medicală, dar vedem ultimele medicamente apărute pe piață.

La fel stau lucrurile și în artă, care a devenit în ultima vreme o activitate dedicată din ce în ce mai mult „specialiștilor”, iar oamenii de rând rămân să se uite perpecși la „rezultatele” artei postmoderne. Când apare un rezultat ca cel de la Bucharest Fashion Week de zilele trecute, apar întrebari și indignare. La fel cum apar întrebări și indignare dacă ar fi lansat un medicament toxic sau un telefon nefuncțional. În caz că nu știți despre ce e vorba, cineva s-a hotărât să folosească incendiul de la Colectiv ca pretext pentru o colecție de încălțăminte, îmbrăcând manechinele în folie termică similară celei folosite la persoanele care au arsuri.

Prima întrebare care vine unui om „de rând” în minte este: Nu cumva s-a întrecut limita? Și aici este o problema destul de complicată pentru că actul artistic nu ar trebui să aibă limite. Artistul ar trebui să fie liber să creeze pentru că nu ai cum sa te aștepți la creație autentică – inovație în domeniul științei – dacă tu impui reguli și șabloane. S-a făcut asta în arta Evului Mediu Bizantin și s-a dovedit că aproape nici o „inovație” nu a apărut timp de aproape 1000 de ani.

Așa că trebuie să luptăm pentru libertatea actului creator, așa cum luptăm pentru libertatea politică. Doar că libertatea implică responsabilitatea asupra acțiunilor proprii. Creația trebuie să fie liberă, însă artistul trebuie să-și asume responsabilitatea asupra produselor sale. De ce? Pentru că altfel, pot apărea oameni rău intenționați care să folosească arta pentru a leza alte persoane sau societatea în genere fără să suporte consecințele legale sau morale.

Drept urmare, așa cum nu poți să faci experimente pe oameni în medicină, nu ar trebui să poți să faci experimente pe oameni nici în artă. Cu alte cuvinte, artistul ar trebui să se asigure că ceea ce face nu este imoral sau ilegal. Și în cazul prezentării de modă despre care vorbim, mi se pare că s-a făcut un experiment pe oameni, să se vadă cât de multă atenție atrage asupra unui produs, prin folosirea în mod imoral a unui eveniment care a lăsat sechele la nivelul întregii societăți. Într-adevăr, a fost îmbrăcat într-o poleială caritabilă. Acest lucru însă, face experimentul în sine mai imoral pentru că arată un cinism crunt: ne folosim de mijloace îndoielnice pentru a atinge un scop nobil. E ca și cum ai lansa pe piață un medicament netestat care provoacă complicații și ai anunța că donezi câștigurile copiilor din Africa – salvezi niște vieți, punând în pericol altele.

S-ar putea obiecta că asta e scopul artei moderne, anume acela de a șoca. Doar că șocul în artă este folosit pentru a aduce la conștiința oamenilor o idee interesantă, un concept inedit. Altfel, forma respectivă de artă nu are nici un fel de valoare. În cazul acestei reprezentații de modă, nu se aduce în conștiința oamenilor nici un concept inedit. Conștiința publică e deja supra-saturată de ideea „carității pentru o cauză nobilă”. În principiu orice ar putea fi îmbrăcat în ambalajul „carității pentru o cauză nobilă” și vândut ca atare. Așa că, dacă e un concept în spatele acestei prezentări de modă, el nu ține de artă, ci de PR. E un „PR Stunt” similar celor folosite de artiștii autohtoni care când nu mai au concerte ies cu un scandal în tabloide și la TV. Doar ca asta nu are nici o legătură cu actul artistic în sine.

Avem, așadar, două opțiuni: Ori suntem în fața unui act artistic prost și fără valoare – pentru că nu are concept propriu, ci împrumutat care, pe deasupra, mai e și imoral și cinic. Ori suntem în fața unei mișcări de PR ieftine, care nu are nici o legătură cu arta– la fel de imorală și cinică.

În ambele cazuri, gestul ar trebui sancționat public și demersul boicotat pentru că, în caz contrar, asemenea gesturi se pot înmulți. Și asta înseamnă o societate mai cinică, mai imorală și mai haotică. 

Cu toții suntem niște bombe cu ceas, gata să explodăm
Despre visuri și modul în care ne ajută ele să ne adaptăm mediului

2 Comments

  1. Nu e vb de nici o caritate , la orice fashion week PLATESTI sa participi , nu se realizeaza nici un venit .

    Reply
    • Era vorba de faptul ca artistul a declarat ca banii obținuți din comercializarea colecției vor fi donați și ca tocmai de a aceea a ales această tematică. În asta ar fi constat actul caritabil.

      Reply

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *