Deși trăim într-o societate individualistă, centrată pe „agonisirea” averii și pe consum, putem observa felul în care darurile noastre nu îi fac fericiți doar pe cei cărora i le oferim, ci și pe noi. Această atitudine contrazice „logica economică” a zilelor noastre care spune că nimic nu e gratis tocmai pentru că actul de a dărui implică mai mult decât logica noastră conștientă – implică toată uzina chimico-fiziologică numită „creier”.

Logica darului la primitivi

Din câte au putut studia antropologii, darul este forma originară de schimb în societățile primitive. Relativ târziu în istoria omenirii a apărut trocul, care era văzut inițial ca obligativitate de returnare a darului primit. Darul era privit ca o ofrandă, iar logica economică nu era cea a „agonisirii”, ci aceea a risipirii. În mintea omului primitiv, ceea ce este în surplus trebuia oferit fără nici o pretenție pentru că, oricum, era un dar al zeilor.

Astfel, „omul arhaic dăruiește și pentru că vrea să piardă, iar relația sa cu obiectele nu se sprijină pe principiul utilității, ci pe cel al sacrificiului. (Giorgio Agamben, Stanțe). Această logică ajuta la coeziunea grupului social și la întărirea relațiilor dintre membrii societății. Dar, o astfel de logică a ofrandei dezinteresate nu trebuie confundată cu altruismul, care este un concept al zilelor noastre și despre care puteți găsi mai multe aiciPur și simplu, omul arhaic își dobândea locul în societate și favorile zeilor prin oferirea surplusului de alimente și bunuri pe care îl dobândea și pe care ne le vedea ca pe o „avere” a lui, ci ca pe un dar al zeilor pentru întreaga societate.

Logica modernă a agonisirii

Încet, încet, odată cu apariția trocului și a economiei de schimb, această atitudine a fost uitată. Oamenii au început din ce în ce mai mult să se atașeze de lucrurile pe care le au și să pună un preț pe acestea. Pe vremea când lucrurile erau privite ca daruri divine, ele nu aveau preț – tocmai de aceea puteau fi împărțite fără probleme cu întreaga societate.

Epoca modenă, cea a capitalismului, este apogeul acestei transformări. Acum, „orice are un preț” iar urmările acestei schimbări de mentalitate sunt catastrofale. Studii ale neurologilor arată că altruismul și actul de a dărui dezinteresat provoacă modificări la nivel celebral și la nivelul substanțelor chimice eliberate în organismul nostru. La fel ca și atitudinea opusă, cea a „agățării de lucrurile materiale”.

Prima atitudine, altruismul, crește nivelul de oxitocină și dopamină din organismul nostru și, pe scurt, ne face mai fericiți, mai împliniți și mai încrezători în cei de lângă noi. De aceea, oamenii care dăruiesc mai mult sunt, în genere, mai fericiți și mai liniștiți. Materialismul are exact efectul invers. Ea provoacă producerea unui hormon de stres, în locul unui de încredere. De aceea, cei care se concentrează pe dobândirea de bunuri materiale, în general, sunt mai stresați, mai circumspecți în legătură cu persoanele din jurul lor și mai neîmpliniți.

Concluzia acestui articol ar trebui să fie aceea că nu este indicat să căutăm bogăția materială, în speranța că vom deveni fericiți. Mai mult mai bine să căutăm fericirea în primul rând, pentru că atunci restul va veni de la sine. Așadar, este indicat să ne concentrăm pe bogăția spirituală, nu pe cea materială. Noi, oamenii, suntem ființe care ne producem în continuu nevoi în funcție de așteptări. Atunci când suntem împăcați cu noi înșine, și nevoile noastre tind să fie mai puține, mai simple și mai ușor de îndeplinit.