Pe zi ce trece și pe măsură ce ne maturizăm apar tot felul de complicații în viața personală a fiecăruia. Cu timpul, ajungem să nu mai știm cum era când ne bucuram la cele mai mici gesturi, când priveam lucrurile în toată simplitatea lor și când nu ne făceam tot felul de scenarii mentale referitoare la viitor sau la ce cred alții despre noi. Dar oare putem regăsi această simplitate?

Sunt studii care arată că tindem să privim trecutul ca pe un timp în care lucrurile erau mai bune (mai multe detalii aici) și asta probabil pentru că îl asociem și cu simplitatea. Lucrurile erau mai simple „inainte”. Înainte de job, înainte de facultate, înainte de școală. Cu toate acestea, din punctul de vedere al reflexelor noastre de gândire, simplitatea este un lucru pe care îl putem redobândi cu puțin efort. 

În funcție de cât de înclinați suntem spre analiză și complicare excesivă, efortul poate fi mai mare sau mai mic, însă, cel puțin teoretic, creierul nostru oferă posibilitatea unei remodelări. El funcționează pe baza pattern-urilor noastre de gândire. Acestea formează și consolidează rețele neuronale care, în timp, devin atât de puternice încât le resimțim la nivel conștient ca pe niște reflexe. Spre exemplu, atunci când asumăm că toată lumea care se uită la noi ne judecă, o facem pentru că mintea noastră s-a obișnuit în timp cu acest pattern de gândire.

Pentru a ne modifica prejudecățile, trebuie mai întâi să le descoperim, pentru că sunt în genere inconștiente. Aceasta se face printr-o analiză atentă a reflexelor noastre de gândire pentru a vedea cât de întemeiate sunt. Cu o oarecare surprindere, vom vedea că majoritatea sunt neîntemeiate și că, dacă facem efortul să le eliminăm, multe lucruri „complicate” se vor simplificat neașteptat de mult.

Din acest punct de vedere, simplitatea rezidă, pe de o parte, în raționalitate și, pe de altă parte, în asumarea responsabilității asupra deciziilor pe care le luăm. Cu alte cuvinte, dacă presupozițiile pornind de la care acționăm sunt raționale, atunci nu ar trebui să mai avem nici un dubiu legat de deciziile noastre. Nu ar trebuie să „ne răzgândim”, de vreme ce suntem siguri că am luat o decizie în cunoștiință de cauză.

Din alt punct de vedere, însă, simplitatea este și un sentiment. Lucrurile simple sunt cele care „alunecă ușor”, care sunt fluente și nu au „complicații ascunse”. Toate acestea țin, mai degrabă de instinct decât de raționalitate. Ceva este simplu când „vine de la sine”, când nu trebuie să-l forțăm în nici un fel să se întâmple, ca atunci când facem ceva ce știm foarte bine.

Așadar, după cum putem vedea, simplitatea ține atât de analiza rațională a prejudecăților noastre și de corectarea lor, cât și de un sentiment pe care-l avem atunci când suntem „stăpâni pe situație”. Așadar, simplitatea este o obișnuință cu care trebuie să ne familiarizăm și pe care trebuie să o exersăm. (Țineți minte că exersarea este modul în care de re-formăm circuitele celebrale – citește aici). De aceea, trebuie să ne reobișnuim să vedem lucrurile în simplitatea lor, așa cum o făceam cândva, și să dăm la o parte toate „complicațiile” care nu ne ajută nici pe plan personal, nici în planul carierei.

Astfel, în calitate de obișnuință care îmbină rațiunea cu sentimentele, simplitatea ne poate aduce împlinire. Căci ce altceva este neîmplinirea, decât o luptă continuă între rațiune și sentimente? Așadar, simplitatea ne poate face mai fericiți, iar acesta cred că este scopul urmărit de toată lumea din zilele noastre.