De multe ori simțim nevoia să ne retragem și să fim doar noi cu gândurile noastre, departe de agitația lumii și de prejudecățile oamenilor. Simțim nevoia să mergem câteva zile la munte sau să călătorim la mare. Sau poate o simplă plimbare în parc sau pe străzile orașului în care locuim pentru a ne „descreți frunțile”. Oricum am vedea o astfel de retragere, fiecare are un loc anume în care se liniștește și care îi oferă sprijin moral, însă ceea ce nu vedem mulți este că acel loc nu este, propriu-zis, unul „exterior”, ci este chiar sufletul nostru.

Acolo ne retragem de fiecare dată când suntem răniți (citește aici) sau când pur și simplu vrem să fim singuri cu noi înșine. Faptul că, adesea, asociem această stare de liniște cu un loc exterior este întâmplător pentru că, orice am face, nu putem scăpa de gândurile și sentimentele noastre. Așa că, dacă nu suntem împăcați cu noi înșine, este puțin probabil să ne găsim liniștea în vr-un loc.

Sunt, în general, două tipuri de oameni: cei care se simt bine oriunde ar merge în concediu și cei care nu se simt bine nici în cele mai luxoase hoteluri. Primii se comportă astfel pentru că,  în primul rând, nu trebuie să fugă de ei înșiși, nu trebuie să își ascundă sentimentele, grijile și frustrările după o „mască a civilizației”. Așadar, ei vor tinde să se acomodeze bine oriunde ar merge, indiferent de diversele „probleme neprevăzute” ce pot apărea.

Ceilalți, însă, nu se simt bine tocmai pentru că proiectează propriile frustrări și probleme asupra altora. Este ca și cum ai vedea lumea prin niște ochelari sparți și ai spune că lumea este incoerentă și fragmentară. De aceea, cel mai bun pe care îl putem face până la următorul concediu este să ne „aranjăm” hotelul nostru interior, astfel încât să ni se pară ospitalier.

Marcus Aurelius credea că această „amenajare a spiritului nostru” nu este altceva decât o „bună rânduire a minții”. Cu alte cuvinte, o punere în ordine a principiilor noastre de viață (citește mai mult aici) astfel încât să fie în concordanță cu activitățile și gândurile noastre. În realitate, nu contează cât de incoerenți părem celor care ne cunosc „din exterior”, important este să ne găsim coerența internă pentru că doar o astfel de coerență ne poate liniști și ne poate aduce fericire.

Dar, „amenajarea spiritului” nu are loc decât prin reflecție, prin incercarea de a ne limpezi în fața noastră înșine. Adesea, spiritul este comparat cu o oglindă care, în funcție de cât de bine alcătuită este, reflectă realitatea mai mult sau mai puțin fidel. De aceea, primul pas este să căutăm eventualele pete în sufletul nostru care ne opresc să vedem lumea într-o lumină bună.

Aceste pete pot fi, pe de o parte, răni de natură sentimentală sau, pe de alta, prejudecăți pe care ni le-am format în familie, în școală sau în cercul de prieteni. Modul în care acestea din urmă pot fi descoperite este prin a învăța să gândim corect și coerent, fără a „lua de-a gata” ceea ce ne spun alții. Alte motive pentru care trebuie să învățăm să gândim puteți găsi aici.

Astfel, prin punerea în ordine a principiilor și gândurilor noastre, putem ajunge să avem propriul nostru loc de retragere – un loc liniștit, făcut după placul nostru – în care ne putem retrage oricând vrem.

Redescoperirea simplității din lumea noastră
Progresul stiințific și perspectiva pe care ne-o oferă în viață