Una dintre diferențele majore dintre cultura occidentală și cea orientală este axarea primeia pe progresul științific și a celei de-a doua pe progresul spiritual. Aceste două tipuri de progres dau un sens diferit vieților noastre și, tocmai de aceea, ar trebui luate în considerare cu grijă de fiecare dintre noi în parte. În acest articol vom încerca să vedem care este sensul celor primului tip de progres (cel științific) și modul în care acesta ne influențează planurile de viitor.

În primul rând, am văzut că diferența de viziune dintre cele două mari regiuni ale globului se traduc în concepții diferite despre libertate (citește mai mult aici). Acum, putem înțelege mai bine acest lucru și putem găsi una dintre rădăcinile problemei.

Progresul științific se bazează pe ideea ce datează din perioada iluministă, că viața umană poate fi ușurată cu ajutorul științei și tehnologiei. Idealul gânditorilor din acea perioadă, care n-a fost abandonat total nici până în zilele noastre, este acela că, după ce vom fi ajuns la o dezvoltare științifică suficientă, toată munca noastră va fi preluată de tehnologie, iar noi vom face doar acele lucruri pe care le vom dori și care sunt demne de „un om liber și rațional”.

Fapt este că, deși în ultima vreme s-a constata un imens progres științific și putem face lucrurile mai bine, mai repede și mai sigur cu ajutorul tehnologiei, nu suntem nici pe departe atât de liberi pe cât ne așteptam. Parcă timpul se comprimă pe zi ce trece, parcă devenim din ce în ce mai ocupați și parcă ne rămâne din ce în ce mai puțin timp pentru lucrurile care ne fac într-adevăr plăcere. 

Unul dintre motivele pentru care se întâmplă acest lucru este că, odată cu dezvoltarea tehnologică și științifică s-a schimbat chiar felul de a fi al societății și au crescut cerințele de eficacitate pentru angajati. Cu alte cuvinte, deși putem face lucrurile mai ușor, nu avem mai mult timp liber tocmai pentru că nevoile și datoriile noastre se multiplică pe zi ce trece.

Acest lucru ne face să dorim un calculator mai rapid, o mașină mai bună sau un smartphone mai performant. Ca urmare, suntem prinși într-o cursă de a ține pasul cu tehnologia în speranța că, odată cu următoarea noastră achiziție viața ni se va îmbunătăți într-un anumit fel. Și chiar așa se întâmplă, însă doar pe termen scurt, până când apare următorul model de telefon sau punem ochii pe o altă mașină.

Așadar, viața noastră se va concentra, în special, pe acumularea de mijloace externe de a ne face viața mai ușoară, pe dobândirea de bunuri care promit un plus de confort. Dar, deoarece nevoile noastre sunt, practic infinite și se „sting” niciodată, în timp ce „gadget-urile” pe care le putem folosi sunt limitate ca număr și de deteliorează în timp, existența umană în occident capătă o nuanță absurdă. 

Alergăm toată viața după lucruri care să ne facă viața mai frumoasă, amânând mereu momentul în care vom fi fericiți pentru un viitor mai mult sau mai puțin apropiat. Munca sisifică de a ne pune la punct cu tehnologia poate duce la crize existențiale (cum este celebra „criză a vârstei mijlocii”), la frustrări și chiar la pierderea oricărui sens în viață.

De aceea, trebuie să însoțim această alergare a noastră după mijloace materiale cu un ideal care să nu fie, la rândul său, „de consum”, așa cum sunt toate lucrurile din societatea noastră. Numai astfel, ne putem asigura că vom găsi un sens în acțiunile noastre care va supraviețui și celor mai „negre” perioade. Un astfel de ideal nu trebuie însă să fie ceva „măreț”, ci chiar și cele mai comune lucruri pot ajuta în acest sens, atâta timp au puterea de a ne orienta acțiunile timp îndelungat.

Pentru unii acest ideal poate fi carieră strălucită, pentru alții – o familie. Alții poate vor să își manifeste talentele artistice. Ceea ce oferă acestea nu sunt bunuri de consum, ci moduri de orientare a energiilor și a timpului nostru. De aceea, ele au și capacitatea de a ne oferi un sens pe termen lung.