Sunt studii care arată că, zilnic, un utilizator petrece în medie 20 de minute dând scroll pe Facebook. Asta înseamnă aproximativ 10 ore pe lună și cam 5 zile pe an pentru un utilizator mediu, dar, ținând cont că multe conturi sunt inactive, este posibil ca ciferele pentru un utilizator activ să fie mult mai mari. În tot acest timp, creierul nostru funcționează și își schimbă câte puțin configurația cu fiecare click. De aceea, este important să știm mai îndeaproape ce se întâmplă mai exact în mințile noastre în acest timp și să vedem motivul pentru care avem impresia că crează dependență.

În primul rând, trebuie să avem în vedere faptul că social media, în general, vizează o nevoie esențial-umană: nevoia de socializare. Majoritatea studiilor arată că o persoană nu poate avea mai mult de 150 relații relevante deodată. Cu alte cuvinte, grupul maxim de prieteni și cunoștiințe pentru un singur om nu trebuie să fie mai mare de 150 de persoane. Dacă acest număr este depășit, semnificativitatea relațiilor se pierde și, totodată, apare sentimentul de singurătate. (Mai multe detalii despre singurătate poți găsi aici)

Aceasta este problema cea mai mare a societăților moderne: singurătatea provenită din lipsa relațiilor semnificative. Și socializarea online nu ajută deloc la rezolvarea acestei situații dintr-un simplu motiv: este încurajată tocmai socializarea superficială, „de fațadă”, nu cea semnificativă. Cu toate acestea, unul dintre „secretele succes-ului” rețelelor de socializare este acela că ne declanșează „centrul plăcerii” din creier. Aceste interacțiuni, deși nesemnificative, provoacă o inundație de dopamină în creier, făcându-ne să ne simțim mai bine. Alte activități care activează aceeași parte a creierului nostru ca și când stăm pe Facebook sunt mâncarea, sexul și câștigul de bani. De aceea, este de înțeles de ce acordăm atât de mult timp socializării online.

Dar efectul rețelelor de socializare nu se oprește în online, ci ne „reconfigurează” în mod activ mintea. Cu timpul ajungem să căutăm și în viața reală exact lucrurile pe care le căutăm online: afirmare socială și un cult al propriei imagini. Întrucât socializarea online nu e una semnificativă, ea se bazează pe aparențe și cantitatea tinde să fie mai importantă decât calitatea postărilor. La fel, cel care este obișnuit cu socializarea online va ajunge să creadă și în viața reală că numărul „relațiilor” este mai important decât calitatea acestora ( mai multe despre prietenie, aici ).

În plus, la nivel psihologic împărtășirea gândurilor cu prietenii (fie ei și virtuali) atenuează senzația de singurătate. De aceea, în medie, cine postează mai mult pe facebook se simte este mai singur în viața reală. Cu toate acestea, se observă că efectul de diminuare a singurătății în mediul virtual nu este deloc durabil. El durează în medie cu 70% mai puțin decât cel născut dintr-o situație reală de socializare. De aceea, în măsura în care nu este durabilă, socializarea online poate crea nevoia de a posta din ce în ce mai mult, mai ales atunci când postările nu sunt „apreciate” suficient de prieteni. Sigur aveți și voi în listă pe cineva care postează odată la 5 minute. Aceasta este o formă ciudată de a forța creierul să recompenseze pozitiv acțiunile noastre și să scadă nivelul de singurătate.

Așadar, singura scăpare din „cercul vicios” al social media nu este alta decât înlocuirea interacțiunilor virtuale cu cele reale și a „relațiilor” cu prietenii semnificative. Astfel, ne putem simți mai puțin singuri, mai împliniți și mai fericiți.