Ce înseamnă „a fi cu picioarele pe pământ”!

Ce înseamnă „a fi cu picioarele pe pământ”!

Mulți dintre voi, mai ales dacă aveți activități mai neconvenționale în orarul zilnic, ați dat de mai multe ori peste persoane care vă îndeamnă părintește „să coborâți cu picioarele pe pământ”. Puțini însă stau să se întrebe la modul serios ce însemană acest lucru? Ce înseamnă „să revii la realitate” sau în lumea reală?

De multe ori, aceste fraze apar în discuții legate de bani, așa că să presupunem, pentru moment, că „lumea reală” are de-a face cu banii sau, mai exact, cu obținerea resurselor pentru a supraviețui. Dar cel mai adesea este doar o problemă de perspectivă. Pentru un „copil de bani gata” lumea reală va avea mai puțin de-a face cu banii decât pentru un casier de la supermarket. Pentru un matematician, lumea reală va avea alte elemente decât pentru un bancher. Pentru un profesor de liceu, lumea reală va însemna altceva decât pentru un pușcăriaș. Asta se întâmplă pentru că ceea ce considerăm noi „lume reală” este foarte mult determinată de cultura în care am fost educați, de preocupările pe care le avem și de scopurile pe care ni le fixăm. Despre modul în care preocupările de determină felul de a fi, puteți citi mai multe aici.

Pe de altă parte, există și o realitate „pe bune”, asupra căreia nimeni nu cred că are vreo îndoială. „Lumea reală” ar fi lumea fizică, seacă, rezumată doar la lucrurile palpabile. Oamenii există, soarele există, orașele există. Dar acest mod de a privi realitatea este „prea îngust”. Nu cred că se gândește cineva la asta, atunci când îți spune să revii la realitate. Mai degrabă te îndeamnă să faci ceva util, ceva care să te ajute să te dezvolți și să îți lărgești orizonturile.

Așadar, ajungem la noțiunea de „realitate” gândită ca utilitate. După cum vedeți, această concepție este mai aproape de realitatea gândită ca lume a preocupărilor, și educației, însă implică și o adecvare la nevoile financiare personale. Așadar, „a fi cu picioarele pe pământ” înseamnă, în acest caz, a avea un scop, a avea o direcție, fapt ce implică a-ți dezolvolta abițitățile practice astfel încât să îți poți îndeplini visele și planurile de viitor. După cum vedeți, accentul nu cade pe partea financiară, ci pe dezvoltare, pe împlinire și pe fericire. Și nici nu ar putea fi altfel din moment ce calitatea vieții nu ține atât de situația financiară, cât de modul în care te raportezi la contextul în care te afli. Cu alte cuvinte (rostite de Seneca) „nu-l socotesc sărac pe cel căruia îi este de ajuns puținul care i-a rămas” (Epistole, I, 1).

Dacă este să tragem o concluzie din toate acestea este că atunci când cineva ne spune „să coborâm cu picioarele pe pământ” sau să „ne revenim la realitate” ne îndeamnă mai degrabă să ne găsim un scop în viață și să facem cele lucruri care ne pot aduce, în mod real, mai aproape de acel scop. Este un însemn la împlinire și la fericire. Dificultatea constă tocmai în a conștientiza care sunt lucrurile care, pe termen lung, ne sunt folositoare și care sunt acelea care, mai târziu, ne vor pune probleme.

O modalitate de a „coborî” cu pricioarele pe pământ este, de aceea, să analizați fiecare activitate pe care o faceți în mod regulat și să vă întrebați dacă, acea persoană care veți deveni peste 20-25 de ani de trăit astfel va fi o persoană fericită, sănătoasă și împlinită. Dacă răspunsul este nu, începeți în fiecare zi să faceți măcar un lucru pe care să ajute viitorul vostru sine să se dezvolte în mod frumos și armonios.

Neuroestetica sau modul în care arta ne influențează la nivel celebral
Practica recunoștinței. De ce ar trebui să mulțumim mai des persoanelor din viața noastră

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *