Cel mai simplu mod de a ne prezenta persoanelor pe care nu le cunoaștem este prin profesia noastră. Suntem fotografi, pictori, barmani, ingineri sau antreprenori. Aceasta este ca un fel de „definiție” facilă pe care o rostim de fiecare dată când avem nevoie să arătăm lumii cine suntem în puține cuvinte. Dar, ceea ce probabil nu știu toți este că profesia noastră ne poate modifica percepția de sine în moduri surprinzătoare.

În primul rând, profesia oferă statut social. Trăim într-o societate în care majoritatea oamenilor ne judecă în funcție de profesia  și de job-ul pe care pe care îl avem. Este mai onorabil să fii antreprenor decât gunoier și este mai bine să fii profesor decât casnic. Pentru că, cel puțin în teorie, un statut social mai ridicat înseamnă și un respect mai mare acordat unui individ de către societate ca întreg, anumite job-uri sau profesii ne pot afecta negativ percepția despre sine.

Atunci când societatea ne privește diferit doar din cauza anumitor prejudecăți legate de job-ul nostru ajungem ca, inconștient, să transferăm acele prejudecăți asupra noastră. Cu alte cuvinte, ajungem să fim așa cum societate ne crede. De aceea, categoriile discriminate la nivel mare pe plan profesional tind să se comporte conform imaginii pe care ceilalți o au despre ei. De aceea, există o doză semnificativă de nedreptate în prejudecățile noastre față de anumite profesii stigmatizate care ar trebui eliminată prin educație.

În plus, practica repetată ne poate modifica însăși structura creierului. Atunci când facem ceva zilnic, ne formăm și consolidăm rețele neuronale care schimbă înfățișarea creierului nostru. Acesta este și motivul pentru care tindem să facem cele mai comune sarcini de lucru în mod automat, fără să ne mai gândim la modul în care le facem. Așa cum un șofer profesionist conduce fără a se gândi în fiecare clipă la ce are de făcut, și noi avem o anumită „rutină” pentru job-ul nostru.

Dar, pentru că percepția de sine – imaginea conștientă pe care ne-o facem despre noi înșine – nu este produsă într-un anumit loc din creier, ci este un model complex la formarea căruia participă tot creierul, o configurare diferită va da naștere unei imagini de sine diferite.

Având acestea în minte, ar trebui să luăm mai serios în considerare tipul de carieră pe care îl alegem și să ne gândim bine dacă job-urile noastre ne oferă o percepție de sine cu care suntem mulțumiți. După cum vedeți, alegerea unui job nu este un domeniu în care să acceptăm compromisuri deoarece aceste compromisuri se traduc în modificări la nivelul creierului nostru și, la nivel psihologic, al stimei noastre de sine.

De aceea, probabil că este mai bine să „strângem cureaua” în așteptarea unei oportunități în domeniul în care visăm să activăm decât să acceptăm un „job de compromis” într-un domeniu care nu ne aduce satisfacții. Job-ul de compromis se poate transforma în job permanent și, după un timp, ajungem chiar să uităm de visurile noastre și să schimbăm (nu întotdeauna în bine) modul în care ne percepem pe noi înșine.

Numai lucrând într-un domeniu compatibil cu imaginea noastră de sine ne putem împlini și putem găsi sens în munca noastră. Altfel, ne vom simți depersoanlizați, ca niște „roboți umani” într-o imensă fabrică de inutilități. Eu zic că merită câteva luni sau chiar ani de sacrificiu pentru a ne urmări visele.