Freelancing-ul este unul dintre domeniile „la modă” ale societății noastre. Dar nu este numai o modă, ci și un ideal. Cu toții am vrea să nu avem șef, să nu avem program fix de lucru, să ne alegem singuri proiectele la care vrem să lucrăm, să avem libertatea de a refuza să facem ceea ce nu ne place sau să ne luăm vacanță când vrem noi. Puneți toate astea la un loc și veți vedea că este visul pe care oamenii îl visează încă din vremurile sclaviei.

Cu toate acestea, imaginea ideală de mai sus ne induce în eroare, mai ales când ne dăm seama că toate părțile bune vin și cu dezavantajele lor: nu ai șef, deci trebuie să-ți găsești singur proiecte; nu ai program fix, deci practic lucrezi tot timpul; de multe ori nu ai atât de multe proiecte încât să-ți permiți cu adevărat să le alegi; poți să-ți iei vacanță oricând, dar observi că acest oricând se traduce adesea prin „niciodată” în lumea reală.

Partea bună este că o parte dintre aceste neplăceri pot fi evitate cu o strategie bine gândită. Elemente ale unei astfel de strategii pot fi următoarele lucruri pe care n-ar trebui niciodată să le facă un freelancer.

1) Nu cheltui niciodată toți banii pe care îi faci

Primul pas pentru o viață psihică stabilă și o carieră bună ca freelancer este să nu te lași „dus de val” cu cheltuielile și să faci economii din timp. Ține cont că munca pe proiecte este una nesigură și că poți avea perioade în care produci mult mai mult decât ai nevoie, dar și perioade în care nu ai nimic de lucru.

Ideea e ca atunci când nu ai nimic de lucru să nu fii pus in situația de a intra în panică și de a face compromisuri pentru a-ți câștiga existența pentru că, în acest caz, randamentul tău profesional și imaginea ta pot avea de suferit. Cel mai sănătos este să realizezi din timp că freelancing-ul necesită un alt tip de gestionare a finanțelor decât un job normal și, dacă știi că nu ești capabil să de abții de la cheltuit toți banii pe care îi ai în buzunar, poate că nu ești făcut să fii freelancer.

2) Nu accepta proiecte care nu te reprezintă

Proiectele care nu te reprezintă sunt ca un fel de capcane pentru șoareci: intri în ele pentru bucata de cașcaval care ți se pune în față, dar, în scurt timp, chițăi de nervi și frustrare. Abia în astfel de situații se vede cât e util e sfatul de la punctul 1: când ai burta plină, parcă nu mai ești tentat să alergi după orice de bucată de cașcaval care ți se pune în față și îți permiți să dai niște târcoale înainte ca să vezi dacă ai de-a face cu o capcană sau nu.

Partea proastă la proiectele nereprezentative este că, mai devreme sau mai târziu acest lucru se va vedea. Cel mai probabil, în randamentul pe care îl dai. Când lucrezi pentru un proiect în care nu crezi, nu prea pui suflet și asta se simte – clientul, publicul, ceilalți din „breaslă”, toți își vor da seama. Astfel, ai de 2 ori de suferit: o dată pentru că faci ce nu-ți place și, a doua oară, pentru că toți vor vedea că faci lucrurile pe modelul „merge și așa”.

3) Fixează-ți o strategie clară de negociere a onorariului

Fiecare proiect înseamnă, în primul rând, o negociere. Chiar înainte de a te apuca de treabă, trebuie să fixezi condițiile colaborării. Și asta nu se referă doar la cele financiare, ci și la termene, orele de muncă necesare, eventualele „extra jobs” etc.

Fără o strategie clară de negociere, mai devreme sau mai târziu te vei simți păcălit. De aceea, trebuie ca clientul să-ți dea cât mai multe detalii despre condițiile în care va fi folosit produsul sau serviciul tău: dacă ești fotograf comercial – pozele tale vor apărea doar pe net? Vor fi folosite și în print? Outdoor? Sunt multe detalii care pot schimba complet datele problemei. La fel și dacă esti muzician – în ce loc voi performa? Care e capacitatea? Care sunt prețurile la bar? Este eveniment public sau privat?

De asemenea, vei avea o strategie clară în ceea ce privește lucrările pro bono pentru că poți să fii sigur că foarte mulți vor încerca să îți sugereze acest tip de colaborare. Probabil că cea mai rațională strategie este aceea de a păstra lucrările pro bono strict pentru prieteni (fiecare avem un număr de persoane cărora pur și simplu nu putem să le cerem bani) și pentru cauzele non-profit care chiar contează pentru voi. Atenție însă la cauzele pseudo-non-profit! – adică acele cauze care, deși sunt declarate non-profit, toată lumea profită (financiar) de pe urma lor în afară de tine. Dacă sunteți de mai mult de 2 ani freelancer în România, este posibil să fi dat deja peste o poveste d-asta dubioasă.

De asemenea, este o idee bună să aveți un onorariu minim sub care să nu acceptați proiecte. În fond, este vorba despre timpul vostru și despre prețul pe care îl puneți pe el. Nu este vina nimănui că clientul nu are bugetul necesar. Tot timpul se vor găsi înlocuitori mai ieftini (și probabil mai puțin buni) care să facă (aproximativ) aceeași treabă pe care o faceți voi. Deci nimeni n-ar trebui să se simtă ofensat sau obligat să accept un onorariu cu care nu se simt bine. Aceste înțelegeri nu pot duce decât la frustrări, neînțelegeri și randament scăzut.

Acestea sunt doar niște direcții de gândire. Nu trebuie tot luat ad litteram pentru că sunt diferențe enorme de la industrie la industrie. Ceea ce contează însă este să aveți clar în minte care sunt scopurile și cerințele voastre ca freelancer și să realizați că acest model de lucru nu este pentru toată lumea și că nu este nimic rău în a nu fi freelancer. Dacă preferați mai degrabă siguranța financiară decât riscul, poate că un job cu salariu fix pe termen lung este o soluție mai bună. Orice ați alege, însă, trebuie să înțelegeți că nu este vorba despre ce anume faci, cât despre împlinirea pe care o obții de pe urma muncii tale.