În general, lumea în care trăim este haotică. Începând cu cursul valutar și terminând cu conformația galaxiilor, nimic nu este determinat în totalitate. Există peste tot unde ne uităm un strop de haos și acest lucru este recunoscut la nivel științific. Cu toate acestea, noi ne străduim toată viața noastră să găsim reguli sau legi pe care ne putem baza și cu care putem ordona acest haos. O astfel de sarcină este destul de grea în măsura în care singurul instrument pe care îl avem la dispoziție pentru a face toate acestea este chiar creierul nostru. Cu ajutorul său, informația haotică primită de la simțuri este organizată și pusă la un loc într-un întreg coerent.

Sunt mai multe sensuri în care putem spune că mintea noastră iubește haosul. Unul dintre ele este cât se poate de fizic posibil. În condiții normale, creierul nostru primește impulsuri haotice (află mai multe detalii aici) pe care le procesează pentru a forma ceea ce noi numim gânduri. În general, gândurile ies destul de ordonate, însă această ordine este una la care s-a muncit mult. De fapt, dacă creierul nostru ar funcționa ordonat, atunci noi ne-am pierde conștiința. Stări precum cele epileptice sunt caracterizate de o activitate a creierului mai ordonată decât starea normală de veghe. De aceea, putem spune că fără haos, mintea noastră nu ar putea funcționa.

Dar mai este un nivel la care intelectul nostru impune ordine în lume. Să luăm exemplul unui stilou care stă pe masă. Fără concepte precum unitate, multiplicitate, existență, stilou, masă, etc. noi nu am putea spune o propoziție de genul „Este un stilou pe masă”. Senzațiile noastre neprelucrate și neinterpretate ar fi mult mai asemănătoare cu limbajul de asamblare a unui program de calculator decât cu o stare de fapt. În filosofie, acestă formare a percepției noastre cu ajutorul unor concepte deja disponibile în minte este legată de sistemele categoriale. Acestea practic ne fac lumea așa cum este. Pe de altă parte însă, ordonarea datelor primite de la simțuri în percepții de sine sătătătoare nu este decât un nivel „mediu” în care creierul nostru organizează lumea.

La un nivel mai înalt, apare rațiunea în general și argumentarea. Acestea sunt instrumente cu care mintea noastră ne face lumea coerentă în întregul ei și armonizează pe cât posibil părerile noastre subiective cu realitatea. Prin rațiune noi facem legături între concepte, formăm idei și prevedem cum ar putea aceste idei să fie aplicate în funcție de coordonatele lumii în care trăim. De aceea, sarcina rațiunii este una foarte complicată și „euristică”. Având în vedere că nu putem cunoaște în totalitate lumea,  rațiunea noastră ne poate oferi doar probabilități, în care ne putem încrede în condiții normale. În anumite cazuri, însă, predicțiile raționale pot da greș. Aceste „greșeli de predicție” este ceea ce numim în general „neprevăzut” și poate fi găsit pretutundeni, la fel ca și haosul. De fapt, neprevăzutul ar trebui gândit mai degrabă ca o specie a haosului. De aceea, mintea noastră mai are nevoie de încă un criteriu de ordonare, în afară de rațiune, pentru a ne introduce o ordine unitară în viață „la cel mai înalt nivel”.

Voința funcționează ca facultate de ordonare a ideilor noastre într-un mod în care acestea să fie orientate către anumite scopuri. Aceste scopuri sunt cele ce dau sens și direcție vieților noastre și ne adună laolaltă întreaga lume. De aceea, orientarea specifică voinței presupune o continuă „reglare” a celorlalte mecanisme de ordonare despre care am vorbit până acum. Dar nu avem de-a face cu o ierarhie, ci mai degrabă cu o conlucrare a mai multor sisteme de a pune ordine în haos. Așadar, impulsurile haotice primite de creierul nostru sunt, în același timp, ordonate prin intelect, rațiune și voință.

De aceea, ele se influențează reciproc în fiecare moment pentru a forma împreună ceea ce noi numim „realitate”. Astfel, gândirea nu este nimic altceva decât procesul prin care rațiunea și voința noastră prelucrează împreună datele primite de la intelect pentru a le da înțeles și coerență. Viața noastră este, așadar, influențată în mod intim de gândire. O viață haotică este, probabil, cauzată de o gândire haotică și o viață împlinită este caracterizată de o gândire corectă. Importanța faptului de „a învăța să gândești” (citește mai multe aici) nu este, de aceea, „un moft intelectual”, ci o necesitate .