Gândirea și exprimarea liberă este sunt două dintre principiile de frunte ale societății occidentale contemporane. Dar aceste drepturi, în sine, nu sunt suficiente pentru a asigura și adevărul opiniilor noastre. Ca orice libertate, ea este una relativă și are anumite limite peste care nu putem trece fără a abuza de drepturile noastre sau a cădea în absurd.  Haideți să vedem care sunt aceste limite.

1) Regulile de corectitudine a gândirii – logica

Primele dintre limitele gândirii și exprimării libere ar trebui să fie puse de regulile logicii. Și asta pentru că, fără a respecta niște condiții minime de coerență, orice idee sau discurs devine absurdă. De aceea, ar trebui să ne analizăm ideile noastre și ale altora prin prisma acestor reguli pentru a vedea dacă o idee astfel enunțată are măcar șanse să fie corectă.

Desigur, faptul că o idee este logică nu implică automat și adevărul ei decât într-un mod formal. Cu alte cuvinte, realitatea poate fi adesea mult mai surprinzătoare decât o vedem noi. De aceea, regulile logicii ar trebui să fie mereu revizuite și confruntate cu experiența în fiecare domeniu al vieții noastre.

În plus, logica nu este aceeași pentru toate domeniile de activitate. Avem, desigur, o logică formală care ar trebui să fie universal aplicabilă, însă și logici specifice fiecărui domeniu în parte, care pot include excepții de la cazul general. De aceea, se vorbește despre o logică a fizicii, diferită de logica filosofică și de cea psihologică (de exemplu). Ideea este ca noi să gândim și să acționăm conform normelor logice cele mai aplicabile într-o anumită situație.

2) Confruntarea cu realitatea

Un rol important în ceea ce privește „libertatea de expresie” este confruntarea ideilor și părerilor noastre cu ceea ce se întâmplă în lume. Dacă există confirmare, atunci sunt șanse ca ideile noastre să fie adevărate. În caz contrar, ar trebui să fim mai atenți la modul în care le-am dezvoltat și ar trebui să nu facem greșeala să ne atașăm emoțional de ele.

Mai mult decât atât, dacă realitatea ne arată că logica pe care o folosim nu este aplicabilă, ar trebui să înlocuim regulile logicii cu unele care se aplică. Altfel spus, logica nu ar trebui să ne dicteze exclusiv cum să gândim, ci doar să ne dea niște indicații privitoare la ceea ce este cel mai probabil să fie corect.  De aceea, aceste reguli sunt ca niște repere pe un traseu montan, nu ca niște ziduri – utile, dacă vrem să ajungem la destinație, dar nu îngrăditoare.

3) Efectele concrete

Ceea ce uită multă lume atunci când își exprimă ideile este că aceste gânduri nu sunt atât de imateriale cum am crede. Ele au efecte concrete care pot fi observate cu ușurință. De aceea, nu ar trebui să „luăm în glumă” libertatea de exprimare. Din momentul în care exprimăm un gând, ar trebui să ne asumăm și responsabilitatea pentru efectele acelui gând.

Privite astfel, gândurile noastre pot conduce la situații dificile pentru noi sau pentru alții și din acest motiv trebuie să ne asigurăm că ele nu sunt în contradicție cu alte reguli de aproximare a corectitudinii, anume regulie societății. Acestea, se împart în două: cele morale și cele legale.

Ceea ce spunem trebuie să nu intre în conflict cu nici unele din aceste reguli. Cu alte cuvinte, nu trebuie să fie nici imoral, nici ilegal. În ceea ce privește moralitatea, este relativ simplu deoarece foarte multe gânduri d-ale noastre sunt amorale. Ideile privitoare la domeniul științei și la propria persoană sunt, în general, amorale. Așadar, moralitatea intră în joc atunci când facem judecăți privitoare la alții. La fel și legalitatea.

Având în vedere aceste repere după care ar trebui să ne ghidăm atunci când exprimăm opinii gânduri sau idei, libertatea de expresie, ca orice drept garantat de societate de altfel, nu poate fi absolută (vezi aici mai exact de ce). De aceea, este foarte important să ne gândim bine înainte să spunem ceva și să ne analizăm gândurile astfel încât să ne asigurăm că au cele mai mari șanse să fie corecte. Altfel, riscăm să avem neplăceri atât pe plan personal, cât și pe pan profesional.

Sursă imagine: aici

De ce creierului nostru îi place dezordinea? Creierul ca instrument de a introduce ordine în haos.
Despre fricile noastre cele mai adânci. Angoasa vieții și angoasa morții