Cititul ne poate ajuta în multe moduri. De la „a lua o pauză” de la realitate, până la găsirea răspunsului la cele mai intime întrebări ale noastre, totul poate fi găsit în cărți. Dar cititul ne poate și vindeca de fricile și frustrările noastre. Biblioterapia (sau terapia prin citit) este una dintre domeniile terapeutice relativ noi care ne amintesc că rezolvarea oricărei probleme se află, până la urmă, în noi și în preocupările noastre.

Chiar dacă termenul de biblioterapie a apărut prima oară în 1916 într-un articol de ziar, cititul este una dintre preocupările preferate ale omenirii de mii de ani. Este adevărat că în ultima vreme alte procupări au „tăiat fața” cititului și l-au detronat de pe podiumul pe care, în mod tradițional îl ocupa, aceasta însă nu face ca bibioterapia să fie mai puțin folositoare.

Din punct de vedere neurologic, noi activăm aceleași rețele de neuroni când citim ca și atunci când am face noi înșine lucrul respectiv (ceea ce nu se întâmplă în cazul vizionării unui film, de exemplu). Cu alte cuvinte, atunci când citim despre ceva, noi trăim efectiv acel ceva la nivel mental. Este ca și cum am trăi o viață separată alături de fiecare carte. De aceea, o anumită disciplină în lectură ne poate ajuta să trecem peste momentele noastre grele sau să învățăm să le ocolim.

Acesta este principiul din spatele biblioterapiei. Prin activarea acelorași rețele neuronale ca în cazul acțiunii, noi putem înțelege mai multe despre problemele noastre, ajungând astfel mai aproape de răspunsurile existențiale pe care le căutăm. Această înțelegere nu se întâmplă însă pe plan strict intelectual. Cu alte cuvinte nu este doar o înțelegere conceptuală, ci este, în același timp, și o înțelegere pe plan afectiv. Cititul trezește în noi aceleași sentimente pe care le avem atunci când trăim, deci ne face să empatizăm și să găsim în interiorul nostru ceea ce autorul cărții pune în personajele sale: experiențe de viață, dileme existențiale,frustrări, sentimente etc.

Rolul unui biblioterapeut este acela de a recomanda cărți care, prin citirea lor, să te facă să îți găsești răspunsurile și liniștea sufletească. Un fel de doctor de cărți care prescrie rețete. Aceste rețete, din păcate, nu sunt subvenționate de stat, deși adesea pot face mai mult bine decât cele medicale.

Având în vedere aceste lucruri, bibioterapia tradițională se face prin romane și cărți de ficțiune pentru că poveștile fac creierul nostru să trăiască efectiv cartea. Cărțile de specialitate, chiar și atunci când sunt scrise pentru popularizare, pierd pe drum ceva din încărcătura afectivă deoarece se concentrează pe latura intelectuală.

Cu toate acestea, există forme de biblioterapie care se fac cu ajutorul cărților de filosofie sau de psihologie. Aceste lecturi sunt recomandate celor care au înclinații conceptuale  sau care, prin formare, sunt mai înclinați spre dileme intelectuale. Fiecare carte își are cititorii săi, important este ca ei să se întâlnescă. Acesta este rolul biblioterapeutului – să facă oamenilor cunoștiință cu cărțile potrivite.

De aceea, este posibil să aveți un (fel de) biblioterapeut fără să știți. Poate fi un prieten mai citit sau librarul de la librăria voastră preferată. În fond, nu contează „eticheta”, așa cum nu contează prea mult coperta unei cărți. Atâta timp cât destinul cărții își întâlnește „destinatarul” (adică cititorul), cititul poate rezolva mii de probleme și chiar poate salva vieți.