Despre idei și formarea lor. O încercare de înțelegere a creativității

Despre idei și formarea lor. O încercare de înțelegere a creativității

Dintotdeauna creativitatea a fost pusă în conexiune cu ideile. În general, un om „creativ” este un om care are idei, care vede conexiuni acolo unde alții nu le văd și care poate surprinde aceste conexiuni cu ușurință și naturalețe. La polul opus, un om lipsit de creativitate este văzut ca cineva care „copiază” ideile altora, care nu poate veni cu ceva nou sau care urmează „căi deja bătătorite”. Dar, la o privire mai atentă asupra modului în care iau naștere ideile, ne dăm seama că lucrurile nu sunt atât de simple. Creativitatea poate lua naștere pe „căi bătătorite” și inovația poate revalorifica idei mai vechi. Astfel, prin analiza conceptului de „idee”, putem înțelege mai bine și creativitatea.

În primul rând, ceea ce ne uimește la o idee este faptul că ea este ceva imaterial. Cu toate acestea, ele au efect în lumea concretă sau, altfel spus, ideile sunt cauzele lucrurilor concrete. Gândiți-vă așa: orice ați face, fie că este un ceai sau o rachetă nucleară, trebuie să fie precedată de o idee, de o „imagine mentală” mai mult sau mai puțin detaliată a lucrului pe care doriți să-l realizați. Cu toate acestea, neurologia modernă arată că ideile nu sunt întru totul imateriale, ele nu se ivesc pur și simplu „din nimic” și nici nu sunt „eterne”, așa cum unii filosofi, în frunte cu Platon, au crezut.

Ideile noastre au la bază conexiuni neuronale care implică activitatea întregului nostru creier și pot apărea doar datorită plasticității foarte mari a acestuia. Cu alte cuvinte, chiar dacă pot fi privite ca realități imateriale, ele au o bază fiziologică certă. De aceea, pot fi influențate de alte procese din creierul nostru precum și de pattern-urile noastre de gândire de zi cu zi. Din această cauză, gândirea „out of the box” este asociată adesea cu creativitatea. Cu cât avem mai puține prejudecăți și pattern-uri de gândire stereotipe, cu atât este mai probabil să avem idei inovative și să fim creativi.

În plus, putem fi siguri ne afectează modul în care ne formăm ideile și experiențele personale trecute sau traumele la care am fost supuși. Creativitatea noastră este puternic influențată de evenimentele care ne-au marcat în trecut și, de aceea, poate fi privită ca un răspuns sau ca o încercare de reparație sau compensare. Așadar, nu ar trebui să ne mire faptul că, analizând trecutul oamenilor creatori, să găsim motive pentru care s-au orientat spre anumite domenii și au abordat anumite subiecte și nu altele.

Pe de altă parte însă, creativitatea este influențată foarte mult și de cultură, de mediul mai general în care trăim. Din multe puncte de vedere, noi clădim idei noi pe baza ideilor deja existente în cultura noastră. De aceea, întotdeauna vor exista „subiecte la modă” care vor angaja elanul creator al majorității membrilor unei comunități și subiecte marginale, de care se vor ocupa doar un număr mic de oameni. Este posibil ca, din când în când, o idee marginală să prindă popularitate, dar aceasta se datorează tot contextului general. Așadar, pentru ca o idee să prindă, trebuie să se potrivează cu locul și timpul în care apare. Altfel, ea va trece neobservată. Privind în urmă la istoria ideilor din știință, avem o sumedenie de exemple de idei care au apărut înintea vremii lor. Din aceste motive, pe lângă influența fiziologică pe care structura creierului nostru o are asupra ideilor, mai există și o influență culturală care trebuie luată în considerare.

De multe ori se mai vorbește și despre o „stare” a creativității, de o dispoziție sufletească în care ideile pot apărea mai bine. Din acest punct de vedere, părerile pot fi împărțite și este posibil ca totul să depindă de conformația psihologică a individului. Există oameni care creează mai bine atunci când sunt puși sub presiune și oameni care creează atunci când rup orice legătură cu exteriorul. Avem, pe de o parte, retragere extremă și, pe de altă parte, implicare extremă. Punctul comun între acestea două este faptul că creativitatea pare a apărea mereu în condiții excepționale.

Chiar dacă apare „din senin” sau este exersată, „prinderea unei idei” nu este o stare cotidiană. De fapt, adevăratele realizări în domeniul ideilor sunt marcate ca fiind excepționale și ca realizări „de geniu”. În general, omul este orientat spre repetivitate, rutină și prejudecată. Cu toate acestea, apar momente „de sclipire” în care lucrurile ni se înfățișează într-o altă lumină. Altfel, nici nu ar fi prea util. Ce rost ar avea să ai în continuu idei noi dacă nu ai avea dispoziția necesară să le pui în practică.

Odată cu punerea în practică atingem cel mai important aspect al creativității. Căci o idee care nu este pusă în practică este, de îndată, uitată. Realizarea ideilor presupune muncă, rutină, repetiție, exercițiu. Și poate acestea au o pondere de 99% din totalul timpului necesar. De aceea, momentele de inspirație sunt atât de rare – pentru că dacă ar fi mai dese, nu ne-ar aduce nici un avantaj în plus.

Concluzia acestor rânduri este că, pentru a avea idei bune trebuie să avem pattern-uri de gândire bune și corecte, să fim atenți la contextul cultural în care ne aflăm și să fim „cu ochii în patru” după „sursa noastră de inspirație”. Orice clipă de neatenție ne-ar putea face să ratăm momentul oportun. După aceasta, trebuie să fim perseverenți în aplicarea ideilor noastre. Astfel, reteta completa a creativității se reduce la obișnuință, atenție, muncă și perseverență, asezonată din când în când cu un strop de inspirație.

 

Dacă Dumnezeu a murit, de ce nu este totul permis?
Prietenia ca formă de împlinire și dezvoltare personală

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *