Dacă omul a fost considerat încă de la Aristotel o viețuitoare socială, atunci intuim și faptul că relațiile de prietenie pe care le avem au un rol major în viața noastră. Cu toate acestea, putem observa că, odată cu evoluția unei concepții materialiste despre lume, și ideea de prietenie s-a modificat într-un sens utilitarist. „Relațiile” sunt adesea bazate pe avantaje reciproce concrete și din ce în ce mai rar pe dispoziții afective și sentimente. Atunci când prietenii devin „relații” sau „cunoștiințe” intuim, însă că ceva se pierde, iar ceea ce pierdem poate fi esențial pentru dezvoltarea și împlinirea noastră ca oameni.

1) De ce avem nevoie de prieteni?

Încă din antichitate, apare ideea că prietenia se ivește în vederea atingerii mai ușoare a binelui, a fericirii. La Platon, ea este tocmai acel ceva care apare atunci când ne dăm seama de niște insuficiențe personale și căutăm să le completăm, să ne împlinim prin „experiența de viață” a celuilalt. Dar, un lucru important este acela că această împlinire nu vizează ceva material, concret, ci ceva mult mai de preț: cunoașterea lumii în general.

Cu alte cuvinte, avem nevoie de prieteni pentru ca, prin ochii lor, să cunoaștem mai bine lumea în care trăim. Deși, în mod paradoxal, relația de prietenie aduce „beneficii” fiecăreia dintre părți, ea nu trebuie să fie una interesată. De ce? Pentru că toată ideea, atunci când ești prieten cu cineva, este de a-ți deschide orizonturile și de a-ți lărgi percepția despre lume. Atunci când unul dintre prieteni își urmărește doar propriul interes, el se închide în sine și în scopurile sale, iar astfel ratează tocmai ceea ce este esențial în prietenie – a te deschide către altul sau către alt-ceva.

2) Diferența dintre „prieteni”, „relații” și „cunoștiințe”

În cadrul prieteniei autentice, lărgirea dezinteresată a orizontului are loc pe baze afective. Deși ai cum să convingi pe cineva să facă un lucru în mod rațional, este imposibil să convingi pe cineva pur rațional să iasă din propria sa cochilie și să exploreze alte zone ale lumii care îi sunt străine. Și asta pentru că, atunci când se întâmplă astfel, ceri practic ca acea persoană să devină vulnerabilă, să se expună la necunoscut. Într-un fel, este normal să fim sceptici față de o astfel de deschidere. Dar aici intervin prietenii, ei sunt acele persoane care „ne ghidează” această lărgire a orizonturilor. De aceea, trebuie să avem încredere „să ne lăsăm pe mâna lor”, dar și atracție față de ei pentru a ne motiva să ieșim din rutinele noastre.

De aceea, putem să găsim două tipuri de forme neautentice de prietenie, anume „relațiile” și „cunoștiințele”. În cadrul relațiilor, lipsește cel mai adesea elementul afectiv și „prietenia” este bazată cel mai adesea pe „colaborarea” în vederea împlinirii unui scop concret. Foarte rar o relație de acest tip ne împlinește sau ne face să ne lărgim perspectiva. Cel mai adesea, ele sunt doar limitate la niște aspecte materiale și ne ajută mai mult în chestiuni legate de job. În engleză există un termen specific pentru acest tip de relații – networking. Nu este vorba despre prietenie autentică, ci doar despre dezvoltarea rețelei de oameni cu care poți lucra în vederea împlinirii scopurilor persoanale egoiste – care, în anumite cazuri pot fi și comune, rămânând totodată subiective.

„Cunoștințele”, pe de altă parte, sunt prieteni în care încă nu avem încredere suficientă pentru a ne lăsa ademeniți dincolo de rutinele noastre de gândire. Fie că mai e nevoie de timp, fie că mai avem nevoie de atașament sentimental față de ei, ideea principală este că interacțiunea cu acest tip de persoană nu duce la o dezvoltare personală atentică. Dar, dacă așa stau lucrurile, care este tipul de persoană cu care ar fi bine să ne „împrietenim”? Ce tip de „relații” au rolul de a ne ajuta cât mai mult să ne deschidem și să ne împlinim?

3) Cum să-ți „alegi” prietenii

Într-o oarecare măsură, este greșit să spunem că „ne alegem” prietenii. În fond, prietenia depinde de mult mai multe decât „alegerea noastră”. Depinde de noroc, de destin, de afinități, de dipoziție sentimentală etc. Cu toate acestea, din ceea ce am spus până acum putem observa un lucru care poate fi considerat drept criteriu al unei prietenii care să ne împlinească.

Cele mai înfloritoare relații de prietenie se stabilesc între oameni cu preocupări diferite. Cu cât mai diferite preocupările, cu atât mai bine, pentru că modul în care perspectiva noastră asupra lumii se va schimba în timpul unei astfel de prietenii este radical. De aceea, nu este cea mai bună idee să ne înconjurăm doar cu oameni care au aceleași preocupări, aceeași educație și aceleași păreri ca și noi. Astfel, nu facem decât să ne închidem în lumea noastră și să ne oprim dezvoltarea personală.

Există o mulțime de exemple în istorie de relații de prietenie între oameni cu preocupări foarte diferite – spre exemplu cea dintre neurologul Oliver Sacks și poetul Thom Gunn (despre care puteți citi aici). Chiar dacă cei doi nu au lucrat niciodată efectiv împreună, s-au influențat reciproc foarte mult, împlinindu-se, astfel, fiecare în felul său. 

De aceea, prietenia este ca valurile produse de două pietre aruncate pe un luciu de apă. Cele două se întâlnesc și se influențează reciproc, fără însă a se contopi în totalitate. Fiecare are drumul său, însă acest drum este construit la fiecare pas în funcție de influențele pe care le primim de la cei mai buni prieteni ai noștri.

 

Despre idei și formarea lor. O încercare de înțelegere a creativității
Complexul de inferioritate și alte moduri în care ne ascundem de noi înșine.