Complexul de inferioritate și alte moduri în care ne ascundem de noi înșine.

Complexul de inferioritate și alte moduri în care ne ascundem de noi înșine.

În trecerea sa prin lume, omul modern găsește foarte multe moduri de a se ascunde de sine și de a uita problemele sale reale. Într-un fel, fiecare dintre noi ne punem niște măști care să rezoneze cu obiceiurile societății și prin care ne apărăm pe noi înșine de alții. Acesta este chipul „civilizat” al omului, din spatele căruia, însă, câteodată răzbat la surpafață urme ale fricilor și frustrărilor noastre cotidiene. Astfel iau naștere complexele, care nu sunt nimic altceva decât felul inconștientului nostru de a ne trage de mânecă atunci când suntem puși în anumite situații mai mult sau mai puțin dificile.

Unul dintre cele mai frecvente complexe, care a fost pe larg dezbătut în literatura de specialitate, este complexul de inferioritate. După anumiți psihologi, cam toți avem,  într-o formă sau alta, acest complex care se concretizează prin sentimente de nesiguranță, de neîncredere în sine și prin frică de a eșua. În mod normal, toți compensăm oarecum astfel de sentimente. Atunci când ne simțim nesiguri pe noi, fie muncim mai mult pentru a avea rezultate mai bune și, astfel să eliminăm sentimentul de nesiguranță, fie evităm interacțiunile care ne-ar putea pune în situații jenante. Pe de o parte, avem de-a face cu perfecționism,  pe de altă parte cu izolare socială. Și acestea sunt doar două exemple de compensare – lista este deshcisă. De multe ori complexul de inferioritate aduce cu sine anxietatea socială – un fenomen foarte răspândit în societatea noastră despre care puteți citi aici.

Dar, întrebarea care se pune este: Cum ajungem să scăpăm de complexul de inferioritate?

Mulți psihanaliști ar spune că nu trebuie să scăpăm, popriu-zis, de el. Conform lui Jung și al post-jungienilor complexele sunt manifestări normale ale inconștientului nostru pe planul conștiinței. Iar pentru că inconștientul nu poate deveni conștient ca atare, arhetipurile sale apar mascate ca simboluri sau complexe în mintea noastră. Cu alte cuvinte, ele sunt moduri naturale în care inconștientul nostru ne ghidează prin mediu și, în general, sunt benefice. Fără aceste repere, ar fi mult mai greu să ne adaptăm lumii în care trăim. De aceea, problema nu este cu complexele în sine, ci cu modul în care ne afectează viața la nivel concret. Nu voi intra în mai multe detalii legate de felul în care apar complexele, deși este o problemă foarte interesantă. Dacă sunteți interesați puteți citi mai pe larg despre asta în cartea lui J. Jacobi – Complex, arhetip, simbol (poza din stânga), unde este totul expus foarte clar și elocvent.

Revenind la complexul de inferioritate în particular, el adesea este influențat de experiența noastră personală și de frustrările pe care le-am acumulat de-a lungul vieții, dar nu este neapărat să se întâmple astfel. Există, conform lui Adler două tipuri de complexe de inferioritate izvorâte din experiența noastră personală: Primul, pe care îl are toată lumea, este legat de experiența slăbiciunii și a nesiguranței pe care am dobândit-o în copilăria timpurie. Cel de-al doilea este legat de neputința de a-ți îndeplini, ca adult, o nevoie inconștientă și irațională de securitate. Dintre acestea două, doar primul este „normal” și nu implică urmări neplăcute. Cel de-al doilea, fiind irațional, poate interfera cu mersul normal al lucrurilor din viața noastră cotidiană.

De aceea, cel mai important este, atunci când avem de-a face cu complexul de inferioritate, să căutăm să înțelegem contextul care a declanșat acel complex și să vedem cât de îndreptățiți suntem să ne simțim inferiori. Desigur, sunt situații în care este rațional să fim nesiguri pe noi – cum ar atunci când nu suntem pregătiți suficient sau când facem un lucru riscant. Acesta este modul creierului nostru de a ne spune să avem grijă. Când, însă, nu găsim motive raționale de a ne simți inferiori, înseamnă că complexul de inferioritate ne afectează negativ existența și trebuie să-i găsim cauzele mai profunde.

În aceste cazuri, trebuie să distingem între sentimentele iraționale, care nu au nici un temei real, și fricile sau rezervele întemeiate. O astfel de analiză „la rece” a motivelor noastre s-ar putea, în unele cazuri să ne scape probleme. În alte cazuri, însă, trebuie să vedem mai exact care sunt sursele acestei inferiorități. Adesea, aceste surse se găsesc în trei categorii:

1) Fixarea de scopuri prea înalte

Fixarea scopurilor este una dintre activitățile esențiale pentru a avea o viață împlininită. Dacă acestea nu sunt alese în conformitate cu posibilitățile noastre, atunci apare inevitabil eșecul, care, la rândul său, poate cauza sentimente de inferioritate și pierderea încrederii în sine. De aceea, sursa complexului de inferioritate poate fi cauzată de o fixate greșită a scopurilor noastre cotidiene. Pentru a remedia această situație, ar trebui să ne analizăm rațional posibilitățile și să ne armonizăm dorințele cu ele. Nu câștigăm nimic dacă ne alegem țeluri la care nu putem ajunge, așa că este mai bine să facem o mulțime de pași mici, decât să riscăm un salt mortal care să trezească monștri în inconștientul nostru.

2) Compararea cu alții

Trăim într-o societate care încurajează competiție, lucru ce nu este mereu în avantajul nostru. Alternativa la o astfel de societate am descris-o aici, însă, de vreme ce nu putem schimba societatea după placul nostru, ne putem măcar tempera dorința de competiție. Atunci când ne comparăm prea mult cu alții, mai ales dacă aceștia sunt oameni „de succes”, există posibilitatea să ne autoevaluăm ca inferiori tocmai pentru că nu avem „succesul” lor. Cu toate acestea, trebuie să ne amintim că succesul nu se traduce mereu în fericire și că cea mai sigură cale spre fericire este cea a evitării exceselor. Iar printre aceste excese, se numără și excesul de competivitate. Așa că ar fi mai bine să evităm să „ne uităm în curtea vecinului” de fiecare dată și să ne bucurăm mai mult de micile împliniri personale pe care le avem constant.

3) O imagine proastă despre sine

Dacă sursa complexului de inferioritate este o imagine de sine defavorabilă, atunci probabil că ar fi o idee bună să vă împăcați cu trecutul. În fond, acesta deja nu mai există, însă aveți tot viitorul în față. Sunt mulți oameni de succes care au avut cele mai mari realizări la o vârstă înaintată. Ceea ce ați făcut (sau, mai degrabă, n-ați făcut) până în acest moment, nu vă determină în nici un fel planurile viitoare. Așa că nu este niciodată prea târziu să începeți să aveți încredere în capabilitățile dvs. și să porniți proiecte noi și interesante.

Luănd în considerare toate aceste aspecte, fiecare dintre noi poate trece un pic mai ușor peste complexele sale de inferioritate și peste alte moduri în care inconștientul nostru poate interfera cu acțiunile cotidiene. În general, este bine să avem în minte că mereu va fi mai simplu să ne acceptăm așa cum suntem – cu plusurile și minusurile noastre – decât să încercăm să clădim un om ideal care ne poate duce adesea la dezamăgiri și deziluzii.

Prietenia ca formă de împlinire și dezvoltare personală
Privire istorică asupra homosexualității în Occident. Problema din spatele căsătoriei între persoane de același sex.

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *