În ultima vreme din ce în ce mai multă lume condamnă diverse activități ale Poliției ca abuz de forță. Cel mai recent exemplu este incidentul de la Street Delivery X, când un minor a fost împușcat de 3 ori în cap de un polițist, însă nu este un caz singular. De aceea, este bine să vedem un pic mai atent ce implică plusul de autoritate dat polițiștilor de către societate și care ar fi condițiile pe care ei ar trebui să le îndeplinească pentru a fi investiți cu această autoritate.

1) În ce constă autoritatea?

În primul rând, autoritatea constă în acordarea unei mai mari puteri și mai multor drepturi unui anumit cetățean decât celorlalți în vederea unui scop mai nobil. O astfel de concesie se face, de obicei, în vederea unui bine comun cu care toți cetățenii unui stat sunt de acord. În cazul polițiștilor, acest bine comun este păstrarea ordinii publice și lor li se acordă, printre altele,puterea de a priva de libertate oameni care au încălcat legile statului.

Este simplu de văzut că, atunci când cineva are astfel de privilegii, pot apărea și consecințe nefaste. Dacă activitatea Poliției nu este atent reglementată și monitorizată pot apărea abuzurile de putere. Acestea pot fi, în parte, prevenite prin alegerea atentă a personalului. Dar doar în parte. Trebuie să existe și măsuri de penalizare ale abaterilor care.

2) Cum poate lua naștere nevoia de Poliție

A pune în cârca cuiva asigurarea ordinii este un lucru folositor. Nu toți cetățenii unei tări sunt pregătiți și dornici să se apere singuri într-o așa numită stare naturală, în care nu există stat sau legi. Probabil că cei mai pregătiți și dornici, vor fi „angajați” de ceilalți pentru a-i apăra. Conform argumentului lui Robert Nozickstarea naturală nu poate dura mult. În scurt timp vor apăra niște „asociații de apărare” care să preia sarcinile de menținere a ordinii, un fel de „firme de pază” necentralizate. La început acestea pot fi multiple, dar, cu timpul, ele vor face pacturi și cel mai probabil va rămâne o singură astfel de Asociație – Statul Minimal. Acesta va avea doar datorii de legiferare, asigurare a ordinii, a siguranței și a proprietății.

Astfel, se argumentează că Poliția este o instituție care poate lua naștere în mod natural dintr-o stare inițială de anarhie pe motive de utilitate. Pur și simplu, este mai ușor să oferi câtorva oameni privilegii și putere sporită pentru a te apăra decât ca fiecare dintre noi să-și ia această sarcină asupra sa. Pe de altă parte, este și mai eficient, pentru că o stare naturală, fără legi și stat, este, după cum menționează Nozick, o „stare de război al tuturor împotriva tuturor”. Nu sună prea bine, nu?

3) Cum trebuie să fie un polițist

Problema este că cei aleși pentru a fi polițiști trebuie să fie de încredere. Nu poți oferi arme de foc, dreptul de privare de libertate și de acțiune în forță oricui. Așa că filosofii s-au chinuit de-a lungul timpului să dea „chip” acestor oameni care asigură ordinea în cetate. Probabil că cea mai cunoscută astfel de încercare este cea a lui Platon din Republica.

Acolo, el propune ca cei aleși pentru a păzi cetatea să fie aleși dintre cei mai „vânjoși” membrii ai cetății și să fie educați încă de mici, pe costul cetății, în spiritul meseriei pe care o vor avea. Aceștia vor trăi o viață foarte austeră, nu vor cunoaște banii (pentru a nu fi coruptibili), vor face antrenament zilnic și li se vor dezvolta virtuți precum dreptatea și curajul. Ei vor trăi separat de restul cetății încă de copii și se vor ocupa în special cu antrenamentul fizic și cu educația etică. Astfel, la maturitate vor ajunge un fel de „polițist ideal”, echivalentul antic a lui Robocop.

Desigur, sunt multe probleme în viziunea lui Platon. Pe lângă faptul că modelul său este dictatorial, acesta nu ne ajută să descoperim decât „polițistul ideal”, nu și cel real. De fapt, acesta era și scopul filosofului, de a închipui o cetate ideală. Putem trage însă niște învățăminte de aici:

a) Polițistul ideal trebuie să fie curajos, drept, incoruptibil
b) Polițistul ideal trebuie să fie puternic și bine pregătit din punct de vedere fizic
c) Polițistul ideal trebuie să aibă o educație în această direcție încă prin copilăria sa cea mai fragedă
d) Polițistul ideal NU TREBUIE să aleagă el să fie polițist. El trebuie ales de societate.

După cum putem vedea clar, nici una dintre aceste caracteristici nu prea se găsesc în realitate. De ce?

4) Consecințele psihologie ale autorității

Ceea ce nu a luat Platon în calcul este că autoritatea ne sucește mințile. La propriu. Ea are consecințe puternice la nivelul psihicului celui care o deține. Acest lucru este arătat pe îndelete de un experiment făcut la Stanford

În 1971, Philip Zimbardo a simulat o închisoare în subsolul universității de la Stanford. A aleși 44 de elevi dintr-un eșantion de 75, cărora li s-au dat, pe rând și pe perioade determinate, roluri. Unii trebuiau să joace rolul de deținuți, alții trebuiau să joace rolul de paznici. Ce s-a întâmplat?

Deși toți subiecții erau colegi și cu profile psihologice stabile, cei cărora li s-a dat rolul de paznici au început, la scurt timp, să abuzeze de puterea lor. Cei care au primit rolul de deținuți au început, tot atât de repede, să li se supună. Experimentul a fost oprit după doar șase zile (deși durata lui minimă trebuia să fie de 15) pentru că au existat subiecți care au început să-și intre prea bine în rol și să mai aplice niște „corecții” colegilor lor. În plus, s-au făcut și presiuni din partea altor profesori din Universitate care au ridicat obiecții de ordin etic la un astfel de experiment.

5) Concluzii

Concluziile sunt cam sumbre. Avem nevoie de o instituție a Poliției, dar modelul ideal al polițistului este o utopie. Avem nevoie de oameni care să aibă un plus de autoritate pentru păstrarea ordinii, însă această autoritate s-a dovedit experimental că aduce cu sine, în timp foarte scurt, abuzuri teribile. Cu alte cuvinte, avem nevoie de o instituție a Poliției, însă toate datele pe care le avem ne arată că nu putem avea una de încredere.

Care este soluția? Controlul strict al polițiștilor, impunerea unor pedepse mult mai mari pentru abuzuri și selectarea lor, pe cât posibil, de la vârste mici în vederea educării lor în spiritul meseriei pe care o vor avea. Astfel, sperăm să obținem o instituție a poliției care să mențină în mod real ordinea fără a comite abuzuri.

 

De la idee la lucru. Cum să îți pui planurile în aplicare.
Cum te pui pe picioare după un eșec?