Zâmbetul ca unitate de măsură a fericirii!

Zâmbetul ca unitate de măsură a fericirii!

Am învățat de-a lungul timpului să cuantificăm toate valorile din viața noastră și să măsurăm toate aspectele importante pentru noi. Când vine vorba despre fericire, însă, nu avem o unitate de măsură clară. Cum ne dăm seama că cineva este „mai fericit” decât un altul? Ce cantitate de fericire este necesară pentru ca un om să fie satisfăcut? Cum „câștigi” o unitate de fericire? Toate aceste întrebări sunt relative pentru că nu avem cum să măsurăm exact fericirea. Totuși, creierul nostru are un mecanism de măsurare a fericirii care se traduce, într-un anume fel, prin zâmbete. Așadar, zâmbetul (sau fratele său mai mare, râsul) poate fi privit ca o unitate naturală de măsură a fericirii.

1) Când începem să zâmbim?

Chiar dacă primele zâmbete se pot observa la sugari încă din primele zile de viață, este în general considerat că aceste zâmbete nu sunt autentice ci reflexive (citește aici mai mult). Ca și în cazul altor reflexe ale nou-născuților (precum acela de a suge), și aceste pseudo-zâmbete au un rol evolutiv și ajută la formarea unei legături sentimentale între mamă și copil în primele săptămâni de la naștere. Diferența dintre aceste zâmbete și cele autentice este aceea că ele nu apar ca urmare a unui stimul extern, ci sunt, într-un fel, autoinduse.

Abia după prima lună de viață (sau după primele 6 săptămâni, după alte studii), bebelușul începe să zâmbească la interacțiunile cu mediul său.  Cu alte cuvinte, ne ia aproximativ 6 săptămâni să învățăm să zâmbim și să râdem pentru că, în tot acest timp, creierul nostru trebuie să dezvolte niște căi neuronale pe care, la naștere, încă nu le avem.

2) Ce se întâmplă când zâmbim sau râdem

După ce învățăm să râdem, începem din ce în ce mai des să râdem „voit”, adică în răspuns la diverși stimuli din mediul nostru pe care îi considerăm amuzanți sau plăcuți. Astfel, râsul devine cea mai bine înrădăcinată expresie a stării noastre emoționale, fiind una dintre primele pe care le învățăm. Dar ce se întâmplă mai exact cu creierul nostru când râdem sau zâmbim?

Gândiți-vă acum la situația în care vă întâlniți cu cineva cunoscut pe care nu l-ați văzut de mult. Zâmbiți sau chiar râdeți ca răspuns la recunoașterea feței. Mai întâi aveți recunoașterea unor stimuli vizuali, care dau naștere zâmbetului, apoi zâmbetul este interpretat din nou de către creier ca un semn „de bine” și astfel este pornit sistemul de recompensarea. O cantitate mare de endorfine (adică de „molecule ale plăcerii) este eliberată, fapt ce vă face să fiți fericit.

Studii arată că această reacție a creierului la un zâmbet poate fi echivalentă cu câștigarea a 16 000 de lire sterline la loto sau cu consumarea unei cantități foarte mari de ciocolatăAsta înseamnă foarte multă fericire. Și tocmai de aceea, zâmbetul sincer poate fi considerat a fi o unitate de măsură a fericirii. Aș dori și eu un „kilo-zâmbet”, vă rog!

3) Fericirea aduce mai multă fericire!

Un alt lucru interesant mai trebuie observat. Atunci când se declanșează sistemul de recompensare al creierului din cauza unui zâmbet, se intră într-o circularitate. Zâmbetul provoacă fericire și fericirea provoacă zâmbete. Cu alte cuvinte, intrăm într-un sistem cu feedback pozitiv care crește în intensitate exponențial. De aceea, este greu să ne oprim din râs atunci când râdem de propriul râs. Sigur vi s-a întâmplat și vouă. Așadar, mai multe zâmbete, mai multă fericire.

Ar fi, drept urmare, foarte simplu să fim fericiți. Trebuie doar să începem să râdem și să ne lăsăm prinși în cercul de feedback astfel format. Problema este că nu poți să îți comanzi să râzi, așa cum nu poți să îți comanzi să fii fericit. De aceea, „gândirea pozitivă” nu funcționează în toate cazurile. Funcționează într-oarecare măsură la oameni care deja sunt predispuși spre fericire. Dacă nu credeți acest lucru, puteți face un experiment pe cont propriu! Comandați-i unui depresiv sa fie fericit și vedeți cu câte farfurii și alte obiecte casnice vă treziți în cap!

 

Cum te pui pe picioare după un eșec?
Folosim gadget-urile sau ne folosesc ele pe noi?

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *