Folosim gadget-urile sau ne folosesc ele pe noi?

Folosim gadget-urile sau ne folosesc ele pe noi?

E greu de răspuns la așa întrebare pentru că problema este nouă. Progresul tehnologic a făcut ca în ultimii o sută de ani omenirea să evolueze mai mult decât în tot restul istoriei ei la un loc. E o perfomanță, fără doar și poate, dar totodată e și o problemă de adaptare. Gândiți-vă că bunicii noștri s-au născut într-o lume fără televizor, fără calculatoare, fără tablete. Gândiți-vă că acum 20 de ani nu existau telefoane mobile, că acum 15 ani dacă scoteai telefonul într-un mijloc de transport în comun se uita lumea ca la urs și că acum 10 ani TouchScreen-urile încă țineau de  filmele science-fiction, cel puțin în România.

Ca să ne obișnuim cu un stil de viață ca ăsta, creierul nostru trebuie să facă tot timpul „ajustări” în sistemul nostru de a ne raporta la lume. De fiecare dată când în viața noastră apare un gadget nou și suntem fascinați de el, practic facem un „update” sistemului nostru de operare. Ca la Windows, doar ca, spre deosebire de Bill Gates, creierul nostru știe să ne dea bomboane în timp ce face update-uri ca să ne mențină curioși și dornici de noutăți. De fiecare dată când suntem fascinați că descoperim un gadget nou, creierul nostru ne inundă cu dopamină și ne face să ne simțim bine. După un timp, după ce update-ul e făcut, putem să ne luăm „le revedere” de la bomboane și respectivul obiect intră puțin în banalitate. E ca atunci cănd un copil are o jucărie nouă și se joacă obsesiv câteva zile cu ea doar pentru ca ulterior să o abandoneze.

Cât timp ți se dau bomboane pentru ca sistemul să-și facă update, putem spune că gadget-urile ne folosesc pe noi. Ele ne absorb complet o perioadă și pe urmă devin părți pasive ale vieții noastre. După ce se întâmplă acest lucru, noi le folosim doar când avem nevoie de ele și ne putem concentra pe alt lucru nou pe care trebuie să-l învățăm pentru a ne acomoda cât mai bine în mediul nostru. Doar că, vedem zilnic oameni care sunt absorbiți în fiecare clipă a zilei de gadget-uri pe care le au de ani de zile și își instalează zilnic „update”-uri la același „program”.

Într-un fel, gadget-urile au găsit o cale de a le păcăli creierul să dea bomboane în continuu până la diabet (care, din punct de vedere neurologic se traduce prin disfuncții ale sistemului de motivare). Acesta este și motivul pentru care este din ce în ce mai greu să ne motivăm să facem „altceva” decât scrolling pe tablete și smartphone-uri. Așa că dependența de telefoane are o bază neurologică și într-nu fel, este adevărat că gadget-urile ne folosesc pe noi, și nu invers. Dar există și modalități de a scăpa de acest cerc vicios.

Ideea principală este de a face diferența dintre ceea ce este util și ceea ce nu este. De obicei, ceea ce nu este util nu face decât să ne mănânce timpul și să provoace frustrări. De aceea, ar trebui să fim mai „economi” cu timpul nostru decât cu banii noștri pentru că, așa cum am mai zis pe acest blog, timpul înseamnă mai mult decât o sumă de bani, timpul este viață (vezi aici articolul întreg). Dacă un gadget ne mănâncă mai mult timp decât ne aduce foloase, probabil că ne-am descurca mai bine fără el. Până la urmă, depinde de fiecare dintre noi să alungăm sursele de frustrări și neplăceri din viața noastră, iar supra-solicitarea tehnologică poate fi una din aceste surse.

Probabil că există și alte modalități de a „prelua controlul” asupra tehnologiei, însă voi medita asupra acestei teme pentru un articol viitor!

 

Zâmbetul ca unitate de măsură a fericirii!
Despre angoasa socială și esența omului. Psihologia și filosofia fricii de socializare

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *