Despre angoasa socială și esența omului. Psihologia și filosofia fricii de socializare

Despre angoasa socială și esența omului. Psihologia și filosofia fricii de socializare

Încă din antichitate, de la Aristotel, una dintre definițiile larg acceptate ale omului este aceeea de „ființare socială”. Cu toate acestea, anxietatea socială este una dintre primele trei tulburări psihologice ale zilelor noastre după depresie și alcoolism. Cum am ajuns să ne fie teamă de ceea ce ne definește în cea mai mare măsură? Care sunt factorii care o accentuează? Cum putem învinge angoasa socială? Vom încerca să răspundem pe scurt la aceste întrebări.

 

În primul rând, angoasa socială se definește prin tendința de a evita socializarea din cauza fricii iraționale de a fi judecat greșit, privit ca inferior sau discreditat în fața celorlalți și este de două feluri. Ea poate apărea fie doar în situații anume, de exemplu în cazul vorbitului în public, sau poate fi generalizată, caz în care individul simte angoasa la fiecare contact cu altă persoană și în orice context social. În cazuri extreme această disfuncție poate cauza complexe de inferioritate, însingurare și sentimente acute de neîmplinire. Deși poate avea și cauze psihologice, cum ar fi traumele din copilărie, de cele mai multe ori aceste cauze sunt îmbinate cu o viziune asupra lumii problematică. Cu alte cuvinte, de multe ori nu este nimic în neregulă cu noi, ci doar gândurile noastre ne joacă feste.

AKFSA_Infographic

Printre principalele cauze psihologice ale angoasei sociale se numără teama de eșec și lipsa de încredere în sine. Ele accentuează importanța oricărei interacțiuni sociale și sunt puse în relație cu teama de a fi refuzat. În aceste cazuri, importanța oricărei interacțiuni este amplificată și supraestimată. Astfel, o simplă discuție de curtoazie se poate transforma într-un factor de stress foarte mare atunci când interpretezi fiecare gest și expresie verbală a colocutorului. Un rol important în astfel de cazuri îl mai  joacă și istoria interacțiunilor sociale personale, începând cu primele relații în colectivitate (la grădiniță sau la școală) și cum modul în care acestea au decurs.

Dar angoasa socială are și cauze culturale. Încă din antichitate trăim într-un tip de cultură care îmbină rușinea cu frica pentru a rectifica comportamentele aberante sau ilegale ale oamenilor. Acești doi factori au variat de-a lungul istoriei, însă au fost prezenți mereu în proporții diferite în comunitățile occidentale. Spre exemplu, Grecia Antică era o societate în care rușinea era factorul principal de corectare a comportamentelor antisociale. Persoana nu era nimic altceva decât „imaginea” sa publică și frica cea mai mare era aceea de a nu fi discreditat în fața comunității. Pe de altă parte, în România anului 2015 – cu cetățeni formați în mare parte în perioada comunistă – principalul factor pare a fi frica, nu rușinea, fapt care poate avea urmări și asupra atitudinii inconștiente asupra oricărei situații de socializare. În alte societăți mai „libere” frica de socializare este întâlnită mai rar și, de multe ori este înlocuită de „rușinea” de a socializa (care este o atitudine diferită).

Dar, toți acești factori psiho-culturali despre care am scris până acum, pot fi puși în legătură, la nivelul individului, cu o concepție greșită asupra lumii și a raporturilor cu alții. Adesea, anxietatea socială venită din teama de eșec poate fi semnul unei idealizări accentuate a lumii în care trăim sau a perfecționismului. Atunci când vrei ca „totul să iasă perfect” este normal ca orice situație de comunicare să aibă de suferit pentru că apare tendința de supra-analizare a situației. Cu alte cuvinte, cumpănim prea mult înainte de a acționa. Ne gândim la toate scenariile posibile (în special la cele negative) și acest lucru descurajează orice comunicare. Pe de altă parte, dacă sursa anxietății este lipsa de încredere în sine, raportarea la alții nu se face „de la egal la egal”, așa cum ar trebui să fie cazul în majoritatea situațiilor de socializare, ci cel cu care vorbești tinde să fie pus pe un piedestal, idealizat. Avem astfel de-a face cu două tipuri de idealizare – fie de idealizare în raport cu acțiunea proprie (perfecționismul), fie idealizarea celuilalt.

Aceste cauze sunt mai degrabă „conceptuale” decât psihologice pentru că au la bază o anumită deformare a concepției noastre despre „realitate”. Astfel, avem de-a face cu trei tipuri de factori cu care ne întâlnim în cazurile de angoasă socială: psihologici, culturali și conceptuali. Fiecare dintre ei trebuie tratați aparte și cu instrumente specifice. De aceea, terapiile unidirecționale (cele strict psihologice, de exemplu) nu dau roade în toate cazurile și pe termen lung. O parte foarte importantă a depășirii senzației de anxietate socială este, după cum am văzut, schimbarea modului în care ne înțelegem pe noi înșine, pe alții și lumea în general. Cu ajutorul acesteia, dispare și tendința de idealizare a celuilalt sau perfecționismul, iar acest lucru nu poate fi făcut decât cu ajutorul unui Laborator de gânduri.

 

Folosim gadget-urile sau ne folosesc ele pe noi?
Altruismul - un alt tip de gândire economică

2 Comments

  1. si eu am nevoie de ajutor, si stiu ca se poate face numai intrun laborator de ganduri, dar ce sa faci daca pana si ajutorul care trebuie e in ziua de azi cu bani 🙂

    Reply
    • Puteți încerca pe cont propriu să citiți literatură de specialitate și să meditați la problemele din viața dvs.

      În general, se consideră ca terapia sau consilierea trebuie să fie plătită (chiar și dacă este vorba despre o sumă modică) deoarece psihologic vorbind suntem mai înclinați să ne implicăm activ în rezolvarea problemelor noastre astfel. Din păcate, felul în care suntem construiți ne face să nu apreciem la adevărata valoare lucrurile gratuite.

      Reply

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *