Altruismul – un alt tip de gândire economică

Altruismul – un alt tip de gândire economică

Economia mondială de astăzi funcționează, în mare parte, pe principii enunțate de Adam Smith în secolul al XVII. Conform acestor principii, dacă fiecare om se comportă „egoist” și acționează doar în interes propriu, întreaga piața economică se reglează de la sine. Asta în teorie. În practică am văzut că lucrurile nu stau chiar așa și că pot avea loc crize mondiale ale economiei tocmai pentru că un astfel de sistem cu milioane de indivizi este greu de controlat. Pe de altă parte, nici alte teorii economice concurente nu s-au dovedit prea eficiente (gândiți-vă la economia centralizată promovată de comunism). Care să fie motivul? Mulți psihologi și neuro-psihologi de astăzi cred că principala problemă este că toate teoriile economice s-au bazat pe argumente raționale abstracte sau pe modele matematice, nu pe cunoașterea bazelor psihologice și neurologice ale comportamentului indivizilor.

Ce înseamnă asta? Că degeaba avem teorii care din punct de vedere rațional sunt atractive când fiecare dintre noi are, de fapt, pattern-uri de comportament care le contrazic. După cum putem să ne dăm seama clar, deciziile noastre nu sunt nici pe departe raționale și, de multe ori, nu sunt nici în interesul nostru. Deși, conform studiilor de economie comportamentală, iraționalitatea deciziilor noastre este predictibilă, ea afectează orice model de economie bazat pe ideea de agent perfect rațional.

Cu alte cuvinte, modul în care noi vedem economia este unul „romanțat”. Și, pe lângă asta, ne face și să ne simțim mai prost cu noi înșine, să fim mai puțini fericiți și să avem probleme în a ne găsi împlinirea. Cum altfel te-ar putea face să te simți faptul că te raportezi la un model pe care nu ai cum să-l urmărești „pe pielea ta” mai mult de câteva zile? Problema principală vine din faptul că, dacă toată lumea acționează „în interes propriu”, atunci este foarte greu să ai încredere în cineva. Chiar dacă în viața de zi cu zi am inventat diverse „asigurări”, „contracte”, „promisiuni” și „jurăminte” care să crească nivelul de încredere, știm cu toții că acestea nu funcționează întotdeauna.

Mai mult decât atât, pe termen lung, lipsa posibilității de a avea încredere în cei din jurul tău poate cauza dereglări în chimia creierului nostru, fapt ce duce la pierderea încrederii în propria persoană. (Mai multe detalii găsiți în P.J Zak, Molecula morală). De câte ori nu se întâmplă ca atunci când cineva ne trădează încrederea să ne punem întrebări asupra viabilității atitudinii noastre și a sensului existenței noastre? De destule ori, aproape dupa fiecare relație eșuată. Așadar, o economie bazată pe ideea de agent „egoist” este, din punct de vedere psihologic și neurologic falimentară deoarece ea nu încurajează dezvoltarea încrederii în sine și în alții. Trebuie să fim atenți să nu fim păcăliți, întrăm în concurență „cu toată lumea” și ne comparăm atât cu cei mai „mici”, cât și cu cei „mai mari” decât noi. Drept urmare, într-o astfel de economie suntem condamnați la stress, concurență, comparație și complexe de inferioritate.

Pentru a avea o viață împlinită și fericită avem oarecum nevoie tocmai de opusul unei astfel de viziuni. Avem nevoie de încredere, fericire și de sentimentul de împlinire pe care ți-l dau acestea. Iar o astfel de economie este, după cercetători, una bazată altruism în loc de egoism. Într-o astfel de economie, diferențele de câștig ar fi mai mici, s-ar pune accentul de cooperare, nu pe concurență și nu ar mai exista sindromul „caprei vecinului”, adică ceea ce psihologii numesc „invidie de statut”.

Sună idealist. Și chiar este așa. Dar este în aceeași măsură de idealistă ca o economie în care toată lumea este un agent perfect rațional care acționează strict în interes personal. De aceea, ține de noi să alegem „idealul” către care vrem să tindem. Pe de o parte avem lipsă de încredere, concurență și invidie. Pe de alta avem încredere, cooperare și prietenie. Puse astfel în balanță, cred ca avantajele celei din urmă sunt evidente. Rămâne de văzut cum putem aplica noi o astfel de viziune vieților noastre.

 

Despre angoasa socială și esența omului. Psihologia și filosofia fricii de socializare
5 moduri în care puteți lua decizii mai bune

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *