Atlet sau gladiator? Cum să îți folosești principiile de viață

Atlet sau gladiator? Cum să îți folosești principiile de viață

Chiar dacă nu întotdeauna sunt limpede exprimate, fiecare dintre noi avem niște principii după care ne ghidăm în viață, prin prisma cărora vedem lumea și în funcție de care luăm decizii. Problema care se pune este legată de modul în care ne folosim de acestea. Filosoful stoic Marcus Aurelius folosește metafora atletului și a gladiatorului pentru a indica două tipologii umane atunci când vine vorba despre punerea în practică a principiilor.

Atletul este cel care își poartă întotdeauna „armele” cu el și, la nevoie, nu trebuie decât să „se încordeze” pentru a fi pregătit în totalitate. Gladiatorul, în shimb, își poartă armele doar în arenă, în anumite momente speciale, pentru ca ulterior să le lase în vestiar. La fel stau lucrurile și cu oamenii – pentru unii principiile fac parte din ei, precum corpul atletului, și le folosesc de fiecare dată.  Alții însă le iau de acasă doar în cazuri speciale și le pot chiar rătăci. Intuitiv, majoritatea oamenilor sunt de acord că exemplul atletului este preferabil celui al gladiatorului, dar de ce se întâmplă așa?

În primul rând, creierul nostru pentru a dobândi obișnuințe are nevoie de exercițiu. Citisem undeva (click aici) că, pentru a atinge excelența într-un anumit domeniu, ai nevoie de aproximativ 10000 de ore de „antrenament” și cât mai puține distrageri. Asta, în mare parte pentru ca rotițele din capetele noastre (aka rețelele neuronale) nu sunt fixe, ci trebuie fixate. Iar această fixare se face, printre altele, cu ajutorul exersării. Așadar, pentru ca niște principii de viață să funcționeze cât mai bine, să „facă parte din noi” și să ne simțim „în pielea noastră” atunci când le folosim, acestea trebuie folosite cât mai des cu putință.

Pe de altă parte, mai există un postulat filosofic, pe care îl putem accepta intuitiv, ce spune că ordinea este preferabilă haosului. Și aceasta pentru că, în cazul în care nu suntem consecvenți cu noi înșine (cu alte cuvinte, dacă ne luăm principiile cu noi doar la ocazii speciale) ne folosim de o dublă măsură în judecarea situațiilor concrete de viață, fapt ce anulează din start niște valori fundamentale. În cazul în care principiile nu fac parte organic din noi, le putem pierde și, astfel, nu avem cum să mai hotărâm dacă ceva este adevărat sau fals, drept sau nedrept, corect sau incorect.

Mai mult decât atât, dacă ceea ce urmărim noi este o viață implinită, atunci înseamnă că principiile și credințele noastre trebuie armonizate cu modul în care ne ducem viața. Cu alte cuvinte, trebuie ca primele să fie integrate organic în existența noastră. Aceasta însă nu ne neagă libertatea de a ne alege principiile așa cum nu obligă pe nimeni altcineva să aibă principiile pe care le avem noi. Din contră, avem libertatea de a ne alege (preferabil rațional) principiile după care ne ghidăm, însă și obligația de a le respecta în cât mai multe dintre circumstanțele vieții noastre pentru a le integra în persoana noastră autentică.

Tehnologia ca artă. O raportare durabilă la folosirea tehnologiei.
De ce școala îți taie viața în bucățele

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *